Comitetul de Iniţiativă Legislativă
Iniţiativa
legislativă a cetăţenilor potrivit Legii nr. 189/1999 privind expunerea de
motive privind Statutul de autonomie al Ţinutului Secuiesc (Szekelyfold - Terra
Siculorum) din 26.01.2017
În vigoare de la 26.01.2017
Ţinutul Secuiesc (Szekelyfold - Terra Siculorum) este o
regiune istorică cu un trecut aparte, care s-a bucurat de o largă autonomie,
indiferent de statul din care făcea parte de a lungul secolelor trecute, chiar
şi la începutul erei comuniste, până la reorganizarea administrativă a României
din anul 1968.
Principiul subsidiarităţii este unul unanim recunoscut, una
dintre valorile de bază ale tuturor ţărilor Europei, îmbrăţişat şi de România
prin ratificarea Cartei europene a autonomiei locale, încă din anul 1997.
Aceasta presupune ca comunităţile locale să aibă un cuvânt important în
privinţa treburilor care prezintă interes pentru ele. O astfel de problemă este
reorganizarea administrativă a ţării, care este pe agenda publică de ani de
zile şi cu privire la care un număr de 62 de consilii locale, reprezentând
aproape jumătate din locuitorii celor 149 de comune şi oraşe care se găsesc pe
teritoriul Ţinutului Secuiesc (Szekelyfold - Terra Siculorum), şi-au expus
punctul de vedere, solicitând formarea unei regiuni administrative care să
cuprindă exact aceste 149 de comune şi oraşe.
Văzând că acest proces trenează de multă vreme, considerăm
că ar fi utilă implementarea unui proiect-pilot, care să demonstreze că
regionalizarea chiar este o soluţie şi pentru România. Asta devine şi mai
evident dacă ţinem cont de faptul că regionalizarea întregii ţări presupune
modificarea Constituţiei, un proces destul de anevoios, pe când crearea
regiunii propusă de noi prin proiectul de lege anexat nu presupune acest lucru,
putând fi realizat în limitele actualei constituţii, în baza art. 117 alin. (3), care stipulează: "Autorităţi administrative
autonome se pot înfiinţa prin lege organică."
Este totodată o evidenţă că existenţa regiunii administrate
de responsabili aleşi prin vot universal şi învestiţi cu responsabilităţi
efective permite o administrare eficace şi, în acelaşi timp, aproape de
cetăţeni.
Suntem conştienţi, pe de altă parte, de faptul că regiunea
reprezintă un nivel de putere adecvat în vederea realizării efective a
subsidiarităţii.
În altă ordine de idei trebuie să menţionăm că în Ţinutul
Secuiesc (Szekelyfold - Terra Siculorum) s-a desfăşurat un referendum (chiar
dacă neoficial), în cadrul căruia 99,8% din participanţi (peste 210.000 de
persoane cu drept de vot) s-au pronunţat în favoarea creării unei regiuni
administrative cu prerogative sporite, menite a prezerva valorile, cultura, tradiţiile
şi identitatea acestei regiuni.
Dorim să remarcăm totodată că regionalizarea nu trebuie să
se realizeze în detrimentul autonomiei colectivităţilor locale şi că trebuie,
dimpotrivă, să fie însoţită de măsuri care vizează protecţia acestora bazată pe
deplina respectare a drepturilor dobândite prin Carta europeană a autonomiei
locale. Mai mult decât atât, trebuie avut în vedere şi faptul că, cu ocazia
aderării la Consiliu Europei, România s-a angajat să îşi bazeze politica faţă
de minorităţi pe principiile Recomandării 1201 (1993) a CE, care în articolul
11 stipulează că:
" În regiunile unde sunt majoritare, persoanele
aparţinând unei minorităţi naţionale au dreptul de a dispune de administraţii
locale autonome adecvate sau de un statut special, corespunzător situaţiei
istorice şi teritoriale specifice şi conforme cu legislaţia naţională a
statului" (sursa:
http://www.dri.gov.ro/en/recomandarea-nr-1201-cu-referire-la-un-protocol-aditional-la-conventia-
europeana-a-drepturilor-omului-privind-drepturile-persoanelor-apartinand-minoritatilor-nationale/).
Nu trebuie ignorat nici faptul că recunoaşterea autonomiei
regionale implică loialitatea faţă de stat, ale cărui regiuni evoluează prin
respectarea suveranităţii şi a integrităţii teritoriale, deci crearea unei
regiuni autonome Ţinutul Secuiesc (Szekelyfold - Terra Siculorum) ar contribui
la coeziunea teritorială a României. Astfel autonomia Ţinutului Secuiesc
(Szekelyfold - Terra Siculorum) nu lezează nici integritatea teritorială a
României, nici suveranitatea naţională.
Ţinând cont de toate acestea, noi, subsemnaţii, propunem
spre adoptare Parlamentului României prezenta propunere legislativă.
Gheorgheni, 11 noiembrie 2016.
Arus Zsolt Istvan
|
Baico Zsigmond
|
Czink Attila
|
Cziriak Karoly
|
|
Elekes-Jozsa Martin
|
Kercso Attila
|
Kolcsar Gheza
|
Kovacs Laszlo
|
|
Marton Csaba
|
Takacs Jozsef
|
INIŢIATIVĂ LEGISLATIVĂ
Statutul de autonomie al Ţinutului Secuiesc
(Szekelyfold - Terra Siculorum)
Statutul de autonomie al Ţinutului Secuiesc
(Szekelyfold - Terra Siculorum)
Preambul
Considerând că dreptul cetăţenilor de a participa la
gestionarea problemelor publice face parte din principiile democratice comune
ale tuturor statelor membre ale Consiliului Europei şi că regiunea favorizează
exercitarea acestui drept,
convinşi fiind de faptul că existenţa regiunii administrate
de responsabili aleşi prin vot universal şi învestiţi cu responsabilităţi
efective permite o administrare eficace şi, în acelaşi timp, aproape de
cetăţeni,
convinşi că principiului subsidiarităţii constituie o
contribuţie importantă la edificarea democraţiei în Europa,
conştienţi de faptul că regiunea reprezintă un nivel de
putere adecvat în vederea realizării efective a subsidiarităţii, unul dintre
principiile fundamentale ce trebuie respectate atât în vederea integrării
europene, cât şi în propria organizare specifică a statelor participante la
acest proces,
afirmând că regionalizarea nu trebuie să se realizeze în
detrimentul autonomiei colectivităţilor locale şi că trebuie, dimpotrivă, să
fie însoţită de măsuri care vizează protecţia acestora bazată pe deplina
respectare a drepturilor dobândite prin Carta europeană a autonomiei locale,
afirmând că recunoaşterea autonomiei regionale implică
loialitatea faţă de stat ale cărei regiuni evoluează prin respectarea
suveranităţii şi a integrităţii teritoriale,
considerând că regiunea, ca o componentă esenţială a
statului, stă mărturie, prin identitatea sa, la diversitatea Europei,
contribuie la îmbogăţirea culturii acesteia într-un climat de respectare a
tradiţiilor conform istoriei sale,
conştienţi de faptul că legăturile interregionale şi
transfrontaliere constituie un aport preţios şi indispensabil la edificarea
Europei,
recunoscând că în procesul de organizare a instituţiilor
europene adecvate, la elaborarea şi realizarea politicilor europene trebuie
avută în vedere existenţa regiunilor în cadrul statelor europene şi favorizată
prezenţa regiunilor în aceste instituţii,
afirmând că aceste principii presupun existenţa unui nivel
de putere regională dispunând de organisme de decizie, democratic constituite
şi beneficiind de o largă autonomie privind competenţele, modalităţile de
exercitare ale acestora din urmă, precum şi mijloacele necesare în vederea
împlinirii misiunii lor,
afirmând că "autonomia teritorială" reprezintă un
aranjament aplicat în interiorul statelor suverane, prin care locuitorii unor
regiuni obţin competenţe, respectiv puteri mărite, care reflectă situaţia lor
geografică specifică şi care protejează şi promovează tradiţiile lor culturale
şi religioase, păstrarea şi dezvoltarea identităţii lor naţionale,
considerând că autonomia Ţinutului Secuiesc (Szekelyfold -
Terra Siculorum) nu lezează nici integritatea teritorială a României, nici
suveranitatea naţională şi afirmând totodată că autonomia acestei regiuni se
bazează pe dreptul la autodeterminare internă a comunităţilor, pe principiul
subsidiarităţii şi al autoadministrării,
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
CAPITOLUL I Dispoziţii generale
Art. 1.
(1) Ca expresie a identităţii sale istorice, în scopul
asigurării egalităţii de şanse a cetăţenilor şi protecţiei identităţii
naţionale maghiare, locuitorii Ţinutului Secuiesc se constituie în comunitate
autonomă.
(2) Ordinea administrativă a Ţinutului Secuiesc se bazează
pe condiţiile geografice, economice, sociale şi culturale, pe dezideratul
istoric al populaţiei acestuia privind asigurarea autonomiei.
(3) Aspiraţia locuitorilor regiunii la autonomie are ca
obiectiv participarea democratică a cetăţenilor la viaţa societăţii, la
dezvoltarea economico-socială, la sprijinirea şi ocrotirea realizării intereselor
teritoriale.
(4) Autonomia comunităţii reprezintă dreptul şi capacitatea
efectivă a colectivităţii majoritare autohtonă a ţinutului istoric de a dispune
de prerogativele de autoadministrare şi de unele prerogative de ordin statal,
în scopul preluării sub propria ei responsabilitate şi în interesul întregii
colectivităţi a unei părţi importante a problemelor de interes public, în
conformitate cu principiul subsidiarităţii.
Art. 2.
Ţinutul Secuiesc devine o regiune autonomă cu personalitate
juridică în cadrul României:
a) competenţele regiunii sunt stabilite prin prezentul
statut al regiunii, de lege sau de dreptul internaţional;
b) competenţele specifice ale regiunii nu pot fi puse în
discuţie sau limitate decât prin lege sau aplicând dreptul internaţional;
c) regiunea are dreptul de decizie şi de gestionare în
domeniile care aparţin competenţelor sale specifice. Acest drept include
adoptarea şi exercitarea unei politici proprii regiunii;
d) în limitele legii, este de dorit transferarea în competenţa
regiunii şi a unor sarcini care aparţin unor competenţe naţionale. Regiunea
trebuie să dispună de mijloacele necesare realizării acestui scop.
Art. 3.
Autonomia regiunii nu afectează integritatea teritorială şi
suveranitatea statului român. Cu respectarea acestui principiu:
a) competenţele, în limitele prezentului statut, pot fi
delegate regiunii de către alte nivele de administrare;
b) delegarea de competenţă trebuie să fie clar definită.
Mijloacele materiale şi financiare, care permit punerea în aplicare efectivă a
acestor competenţe adiţionale, trebuie să fie asigurate în mod adecvat pe
parcursul actului de împuternicire;
c) organele însărcinate cu punerea în aplicare a acestor
competenţe trebuie să se bucure, atât cât este posibil şi în limitele legii, de
libertatea de a-şi adapta exercitarea acestora la condiţiile specifice regiunii
şi la structurile sale organizatorice, cu o preocupare deosebită pentru
eficacitate şi conform doleanţelor locuitorilor regiunii.
Art. 4.
Teritoriul regiunii autonome cuprinde actualele judeţe
Covasna şi Harghita, precum şi scaunul istoric Mureş (Marosszek) care aparţine
judeţului Mureş. Anexa nr. 1. cuprinde limitele teritoriale ale Ţinutului
Secuiesc, precum şi localităţile aparţinătoare acestuia. Scaunele sunt
teritorii tradiţionale secuieşti.
a) Scaunul Kezdi (Kezdiszek), care cuprinde localităţile
aparţinătoare, având reşedinţa la Târgu Secuiesc (Kezdivasarhely);
b) Scaunul Orbai (Orbaiszek), care cuprinde localităţile
aparţinătoare, având reşedinţa la Covasna (Kovaszna);
c) Scaunul Sepsi (Sepsiszek), care cuprinde localităţile
aparţinătoare, având reşedinţa la Sfântu Gheorghe (Sepsiszentgyorgy);
d) Scaunul Ciuc (Csikszek), care cuprinde localităţile
aparţinătoare, având reşedinţa la Miercurea-Ciuc (Csikszereda);
e) Scaunul Odorhei (Udvarhelyszek), care cuprinde
localităţile aparţinătoare, având reşedinţa la Odorheiu Secuiesc
(Szekelyudvarhely);
f) Scaunul Gheorgheni (Gyergyoszek), care cuprinde
localităţile aparţinătoare, având reşedinţa la Gheorgheni (Gyergyoszentmiklos);
g) Scaunul Mureş (Marosszek), care cuprinde localităţile
aparţinătoare, având reşedinţa la Târgu Mureş (Marosvasarhely);
h) Scaunul Micoloşoara-Brăduţ (Miklosvar-Bardoc)
(Miklosvar-Bardocszek), care cuprinde localităţile aparţinătoare, având
reşedinţa la Baraolt (Barot).
Art. 5.
(1) Autonomia regională se exercită de Consiliul de
Autoadministrare, autoritate publică regională aleasă prin vot universal, egal,
direct secret şi liber exprimat, precum şi de Comisia de Autoadministrare desemnată
de acesta.
(2) Dispoziţiile alin. (1) nu aduc atingere dreptului de a
recurge la consultarea prin referendum sau orice altă formă de participare a
cetăţenilor la treburile publice, în condiţiile legii.
Art. 6.
Sediul instituţiilor din Ţinutul Secuiesc va fi stabilit de
autoritatea deliberativă aleasă a regiunii autonome.
Art. 7.
(1) Consiliul de Autoadministrare este instituţia prin care
ia fiinţă Ţinutul Secuiesc.
(2) Atribuţiile Consiliului de Autoadministrare sunt
stabilite de prezentul statut de autonomie şi de locuitorii Ţinutului Secuiesc,
iar cadrul exercitării acestora este stabilit de către Consiliul de
Autoadministrare, în conformitate cu prevederile prezentului statut, respectiv
legislaţia internă şi internaţională.
Art. 8.
(1) În conformitate cu prezentul statut de autonomie şi în
concordanţă cu legile statului, autonomia Ţinutului Secuiesc se referă la toţi
cetăţenii români cu domiciliul stabil în una dintre localităţile Ţinutului
Secuiesc.
(2) Persoanele născute în Ţinutul Secuiesc, cetăţeni români,
cu domiciliul în străinătate, beneficiază de asemenea de drepturile stabilite
prin prezentul statut de autonomie, în măsura în care ultimul lor domiciliu din
ţară a fost într-o localitate din Ţinutul Secuiesc.
Art. 9.
(1) În cadrul regiunii autonome este garantată egalitatea
deplină şi efectivă pentru toţi cetăţenii.
(2) În sfera de competenţă a Consiliului de Autoadministrare
ca autoritate publică intră crearea acelor condiţii care asigură egalitatea
deplină şi efectivă, precum şi libertatea persoanelor şi comunităţilor
acestora, eliminarea tuturor obstacolelor care pot zădărnici sau obstrucţiona
manifestarea deplină a acestora, facilitând participarea tuturor cetăţenilor la
viaţa politică, economică, culturală şi socială.
(3) Nu constituie discriminare adoptarea de către Consiliul
de Autoadministrare a unor măsuri speciale pentru păstrarea şi dezvoltarea
identităţii naţionale a comunităţilor române din Ţinutul Secuiesc, în limitele
legii.
Art. 10.
(1) În Ţinutul Secuiesc limba maghiară are acelaşi statut ca
şi limba oficială a statului.
(2) Autorităţile regiunii autonome, ale scaunelor secuieşti
aparţinătoare şi autorităţile administraţiei publice locale vor asigura
folosirea oficială şi firească a ambelor limbi, adoptând reglementările
necesare pentru cunoaşterea acestora, creând toate condiţiile care garantează
egalitatea lor deplină.
(3) În acele localităţi ale regiunii autonome în care
cetăţenii aparţinând altor comunităţi naţionale, etnice, lingvistice cu
domiciliu stabil în acele localităţi sunt în minoritate numerică, dar depăşesc
o sută în comună, o mie în oraş, cinci mii în municipiu, zece mii la nivelul
scaunului, limba acestor comunităţi beneficiază de acelaşi statut ca şi limba
oficială a statului.
Art. 11.
(1) Consiliul de Autoadministrare va stabili simbolurile
Ţinutului Secuiesc.
(2) Statutul de autonomie garantează dreptul la folosirea
liberă a drapelului şi simbolului fiecărui scaun secuiesc.
(3) Prezentul statut garantează folosirea liberă a
simbolurilor naţiunii maghiare, precum şi ale comunităţilor naţionale în
minoritate numerică în Ţinutul Secuiesc.
(4) În privinţa folosirii simbolurilor statului sunt
valabile reglementările legale în vigoare.
CAPITOLUL II Înfiinţarea şi
desfiinţarea regiunii autonome
Art. 12.
Regiunea autonomă Ţinutul Secuiesc se constituie conform
prezentei legi, odată cu constituirea Consiliului de Autoadministrare,
autoritate administrativă autonomă înfiinţată conform art. 117 alin. (3) din Constituţia României, în baza prevederilor
prezentului statut ca lege organică, prin alegeri libere şi generale, prin
votul secret şi direct al cetăţenilor cu drept de vot având domiciliul stabil
pe teritoriul regiunii autonome.
Art. 13.
Statutul de regiune autonomă a Ţinutului Secuiesc se poate
desfiinţa numai prin referendum organizat în Ţinutul Secuiesc.
Art. 14.
(1) Prezentul statut de autonomie se adoptă prin lege de către
Parlamentul României.
(2) Statutul de autonomie al Ţinutului Secuiesc, adoptat
prin lege, se aprobă prin referendum de către cetăţenii Ţinutului Secuiesc.
Art. 15.
În cazul modificării Statutului de autonomie trebuie
respectate prevederile stabilite în art. 125.
Art. 16.
Autoadministrarea Ţinutului Secuiesc se exercită prin
Consiliul de Autoadministrare ales prin alegeri libere şi generale, prin votul
secret şi direct al cetăţenilor cu drept de vot având domiciliul stabil pe
teritoriul regiunii autonome.
Art. 17.
Autoadministrarea Ţinutului Secuiesc şi Statutul său de
autonomie pot fi desfiinţate numai prin referendum organizat în Ţinutul
Secuiesc.
CAPITOLUL III Autorităţile Ţinutului
Secuiesc
Art. 18.
a) Autorităţile regiunii autonome:
- Consiliul de Autoadministrare;
- Comisia de Autoadministrare;
- Preşedintele Ţinutului Secuiesc.
b) Autorităţile scaunelor:
- Consiliul Scaunal;
- Comisia Scaunală;
- Preşedintele Scaunului.
c) Autorităţile locale:
- Consiliul Comunal;
- Consiliul Orăşenesc;
- Consiliul Municipal;
- Primar.
SECŢIUNEA I Consiliul de Autoadministrare al Ţinutului Secuiesc
Art. 19.
Consiliul de Autoadministrare este autoritatea administrativă autonomă
a Ţinutului Secuiesc.
Art. 20.
(1) Consiliul de Autoadministrare se compune din consilierii regionali
aleşi pe o perioadă de 4 ani prin alegeri libere şi generale, prin vot secret
şi direct.
(2) Numărul consilierilor în Consiliul de Autoadministrare este de 77.
Numărul mandatelor ce revin circumscripţiilor electorale se calculează în baza
datelor ultimului recensământ al populaţiei.
(3) Simultan cu alegerea consilierilor în Consiliul de Autoadministrare
are loc şi alegerea consilierilor în consiliile scaunelor, în consiliile locale,
alegerea preşedintelui Ţinutului Secuiesc, a preşedinţilor scaunelor şi a
primarilor.
(4) Referitor la alegerea preşedintelui Ţinutului Secuiesc, a
preşedinţilor scaunelor, a primarilor şi a consilierilor, sunt valabile
prevederile Legii nr. 70/1991, modificate, privind alegerile locale.
(5) Alegerea preşedintelui Ţinutului Secuiesc, a preşedinţilor
scaunelor se face în conformitate cu prevederile legale.
Art. 21.
Principiile de bază ale funcţionării Consiliului de Autoadministrare
sunt:
a) Consiliul are competenţa de a apăra interesele cetăţenilor Ţinutului
Secuiesc, de a exercita democraţia reprezentativă în interesul acestora şi de a
administra regiunea;
b) exercită competenţe ce îi revin din descentralizarea competenţelor;
c) asigură caracterul public al şedinţelor Consiliului;
d) garantează caracterul public al bugetului regiunii;
e) aplică şi respectă legalitatea.
Art. 22.
Competenţele administrative-decizionale ale Consiliului de
Autoadministrare se referă la:
a) organizarea instituţiilor proprii;
b) adoptarea deciziilor valabile în regiune, competenţă ce derivă din
caracterul juridic special al Statutului de Autonomie al Ţinutului Secuiesc;
c) cultura;
d) învăţământul;
e) folosirea limbii materne;
f) tradiţiile istorice, artistice, arhitectonice, arheologice,
ştiinţifice;
g) problemele sociale;
h) domeniul mass-media;
i) administrarea patrimoniului de stat de interes regional;
j) introducerea taxelor şi impozitelor regionale;
k) autonomia financiară a Ţinutului Secuiesc;
l) reprezentarea Ţinutului Secuiesc.
Art. 23.
Deciziile Consiliului de Autoadministrare la care se referă art. 22. lit. b) se emit în următoarele domenii, respectând
legislaţia în vigoare:
a) ordinea interioară privind instituţiile şi personalul acestora;
b) ordinea interioară privind organismele scaunelor secuieşti;
c) stabilirea hotarelor unităţilor administrativ-teritoriale ale
regiunii, înfiinţarea de noi comune;
d) exproprierea de interes public, care nu afectează în mod direct
statul şi nici sfera de competenţă a scaunelor;
e) administrarea cărţii funciare;
f) apărarea contra incendiilor;
g) sănătate;
h) ordinea privind activitatea camerelor de comerţ;
i) înfiinţarea şi supravegherea societăţilor comerciale proprii;
j) cooperative de credit asigurări de bunuri;
k) servicii publice de interes regional;
l) în vederea asigurării ordinii publice, supravegherea şi controlul
structurilor regionale ale poliţiei comunitare şi colaborarea cu structurile
Poliţiei;
m) mineritul, industria energetică;
n) producerea şi utilizarea de energie de interes local;
o) agricultura;
p) silvicultura, regimul vânatului;
q) protecţia mediului;
r) transport de persoane şi de mărfuri de interes local;
s) informare în masă.
Art. 24.
În sfera de competenţă a Consiliului de Autoadministrare intră, de
asemenea, protecţia socială şi asigurările sociale, domenii în care poate emite
decizii valabile în regiune şi poate crea instituţii proprii.
Art. 25.
Consiliul de Autoadministrare poate înfiinţa, în propria sa competenţă,
organe pentru asigurarea ordinii publice, corespunzător prevederilor legale, în
cazurile nereglementate în Constituţie.
Art. 26.
Consiliul de Autoadministrare are în responsabilitate completarea
reglementărilor legale referitoare la emisiunile de radio şi de televiziune cu
prevederi specifice.
Art. 27.
Consiliul de Autoadministrare are putere decizională pe întreg
teritoriul Ţinutului Secuiesc, conform competenţelor conferite de prezentul
statut, respectiv legislaţiei în vigoare.
Art. 28.
Consiliul de Autoadministrare poate solicita ca Guvernul să îi atribuie
sau să îi încredinţeze competenţe ce nu sunt reglementate în prezentul statut
de autonomie.
Art. 29.
În termen de 30 de zile de la înfiinţare Consiliul de Autoadministrare
elaborează şi aprobă Regulamentul de funcţionare. În această perioadă de timp
activitatea Consiliului este condusă de preşedintele Ţinutului Secuiesc.
SECŢIUNEA II Comisia de Autoadministrare a Ţinutului Secuiesc
Art. 30.
(1) Comisia de Autoadministrare este organul executiv al regiunii.
(2) Preşedintele Comisiei de Autoadministrare este numit de
preşedintele Ţinutului Secuiesc.
(3) Membrii Comisiei de Autoadministrare sunt desemnaţi la propunerea
preşedintelui Comisiei, în termen de 30 de zile de la numirea sa de către
Consiliul de Autoadministrare, prin vot secret pe o perioadă de 4 ani. În
această perioadă, în cazul unui vot de neîncredere, membrul Comisiei poate fi
eliberat din funcţie de către preşedintele Ţinutului Secuiesc, în conformitate
cu reglementările prevăzute în Regulamentul de funcţionare.
(4) Membrii Comisiei de Autoadministrare sunt numiţi în funcţie de
preşedintele Ţinutului Secuiesc.
Art. 31.
Regulamentul de funcţionare şi modul de organizare al Comisiei de
Autoadministrare este elaborat de Consiliul de Autoadministrare şi se aprobă în
aceeaşi şedinţă şi înainte de votarea membrilor Comisiei.
Art. 32.
Competenţele executive ale Comisiei de Autoadministrare cuprind:
a) aplicarea, controlul, executarea ordonanţelor adoptate de Consiliul
de Autoadministrare;
b) funcţionarea organelor proprii de autoadministrare;
c) iniţierea proiectelor de decizie;
d) încadrarea şi avansarea în cadrul instituţiilor proprii;
e) controlul asupra serviciilor publice de interes regional, asupra
activităţii instituţiilor publice, ale societăţilor comerciale cu capital de
stat şi de interes regional;
f) administrarea domeniului public şi privat al regiunii;
g) administrarea domeniului public şi privat de stat de interes
regional;
h) înfiinţarea şi administrarea societăţilor comerciale proprii;
i) exercitarea competenţelor în domeniul finanţelor;
j) elaborarea şi executarea bugetului autonom al regiunii;
k) planificarea şi facilitarea dezvoltării economice a regiunii;
l) aplicarea politicii fiscale, financiare şi comerciale a regiunii;
m) înfiinţarea, respectiv desfiinţarea instituţiilor publice ale
regiunii;
n) supravegherea şi controlul activităţii poliţiei comunitare,
colaborarea cu celelalte organele poliţieneşti;
o) încheierea contractelor internaţionale referitoare la regiune,
realizarea şi aplicarea colaborărilor interregionale,
p) garantarea folosirii libere a limbilor cu statut egal în regiune;
q) funcţionarea sistemului de învăţământ de stat şi în cadrul acestuia
a sistemului de învăţământ în limba maghiară;
r) alte domenii privind colectivitatea regiunii;
s) aplicarea legilor statului.
Art. 33.
Comisia de Autoadministrare poate dispune, înfiinţa şi susţine posturi
proprii de televiziune şi de radio, orice mijloc de comunicare în masă care
contribuie la realizarea obiectivelor sale.
Art. 34.
(1) Comisia de Autoadministrare are în competenţă numirea
funcţionarilor publici în funcţii de conducere.
(2) Ocuparea acestor funcţii se face prin concurs în condiţiile
stabilite în statutul funcţionarilor publici. Este interzisă orice formă de
discriminare pe bază de origine etnică, religioasă sau de domiciliu.
(3) Funcţionarii publici din Ţinutul Secuiesc trebuie să cunoască, pe
lângă limba oficială a statului, şi limba maghiară, iar în unităţile
administrativ-teritoriale ale regiunii, în care sunt satisfăcute condiţiile
prevăzute în art. 10 alin. (3) al prezentului statut, şi limba comunităţii
naţionale în cauză.
Art. 35.
Comisia de Autoadministrare în domeniile aparţinând exclusiv sferei de
competenţă poate încheia convenţii cu alte colectivităţi autonome, poate
colabora cu alte regiuni în domeniul cultural, economic, social. Aceste
convenţii şi colaborări vor fi aduse la cunoştinţa Guvernului României.
Art. 36.
Comisia de Autoadministrare răspunde în faţa Consiliului de
Autoadministrare, fără ca acest lucru să limiteze răspunderea personală a membrilor
Comisiei.
SECŢIUNEA III Preşedintele Ţinutului
Secuiesc
Art. 37.
(3) Preşedintele Ţinutului Secuiesc reprezintă regiunea.
(4) Preşedintele Ţinutului Secuiesc este ales de către
cetăţenii Ţinutului Secuiesc prin alegeri libere şi generale, prin vot secret
şi direct pentru o perioadă de 4 ani, în conformitate cu prevederile art. 20 din prezentul statut.
Art. 38.
Nicio persoană nu poate îndeplini funcţia de preşedinte al
Ţinutului Secuiesc pe o perioadă mai mare de două mandate.
Art. 39.
Preşedintele Ţinutului Secuiesc poate renunţa la învestitură
printr-o declaraţie înaintată Consiliului de Autoadministrare. Demisia devine
valabilă în momentul în care Consiliul de Autoadministrare ia act de această
declaraţie.
Art. 40.
(1) Consiliul de Autoadministrare al Ţinutului Secuiesc
poate iniţia printr-o majoritate de 2/3 a voturilor membrilor săi eliberarea
din funcţie a preşedintelui Ţinutului Secuiesc în cazul trădării intereselor
comunităţii din Ţinutul Secuiesc, lezării drepturilor şi libertăţilor
fundamentale ale omului, neîndeplinirii obligaţiilor ce decurg din prezentul
statut de autonomie.
(2) În baza moţiunii de cenzură adoptate, Consiliul de
Autoadministrare al Ţinutului Secuiesc se adresează Guvernului României ca în
termen de 30 de zile de la data deciziei Consiliului de Autoadministrare să
dispună organizarea alegerilor pentru funcţia de preşedinte a Ţinutului
Secuiesc.
(3) În cazul în care funcţia devine vacantă, desemnarea
noului preşedinte este valabilă pentru un mandat complet.
Art. 41.
Preşedintele ales al Ţinutului Secuiesc se instalează în
funcţie în cadrul şedinţei Consiliului de Autoadministrare, în ultima zi a
mandatului preşedintelui anterior sau în cea de-a 10-a zi de la anunţarea
rezultatelor alegerilor organizate pentru ocuparea postului vacant.
Art. 42.
Mandatul preşedintelui ales al Ţinutului Secuiesc se
exercită de la depunerea jurământului:
"
Jur pe onoarea mea că voi îndeplini, cât voi putea de bine,
funcţia care mi s-a încredinţat, voi reprezenta şi ocroti interesele populaţiei
Ţinutului Secuiesc, voi respecta legile ţării şi deciziile autorităţilor
regiunii, Constituţia României. Aşa să mă ajute Dumnezeu!"
Art. 43.
În perioada limitării temporare a exercitării prerogativelor
preşedintelui Ţinutului Secuiesc sau în cazul în care funcţia devine vacantă,
până la instalarea noului preşedinte ales, atribuţiile acestuia revin
preşedintelui Consiliului de Autoadministrare sau, în caz de indisponibilitate,
locţiitorului acestuia.
Art. 44.
Preşedintele Ţinutului Secuiesc dispune de imunitate
acordată demnitarilor.
Art. 45.
Preşedintele Ţinutului Secuiesc nu poate îndeplini alte
funcţii publice sau private.
Art. 46.
Competenţele preşedintelui Ţinutului Secuiesc:
a) propune Guvernului României data desfăşurării alegerilor
ordinare şi extraordinare organizate pe teritoriul regiunii;
b) convoacă sesiunea extraordinară a Consiliului de
Autoadministrare;
c) numeşte preşedintele Comisiei de Autoadministrare;
d) numeşte, respectiv eliberează din funcţie membrii
Comisiei de Autoadministrare desemnaţi de către Consiliul de Autoadministrare;
e) prezidează şedinţa Comisiei de Autoadministrare la
solicitarea preşedintelui acestuia;
f) contrasemnează şi promulgă în termen de 20 de zile deciziile
adoptate de Consiliul de Autoadministrare; nesemnarea sau nepromulgarea de
către preşedintele Ţinutului Secuiesc atrage nulitatea ordonanţelor;
g) supraveghează legalitatea ordonanţelor Consiliului
Scaunal. În cazul în care consideră că actul este ilegal, în termen de 15 zile
de la adoptarea acestuia se poate adresa contenciosului administrativ;
h) poate solicita din partea Curţii Constituţionale control
prealabil de constituţionalitate a proiectelor de decizii;
i) poate solicita din partea Curţii Constituţionale
controlul în privinţa constituţionalităţii actelor normative emise;
j) poate iniţia referendum, în urma consultării Consiliului
de Autoadministrare, privind problemele fundamentale ale regiunii, în
conformitate cu Legea nr. 3/2000 privind organizarea referendumului la nivel
local.
CAPITOLUL IV Autorităţile Scaunelor
SECŢIUNEA I Consiliul Scaunal
Art. 47.
(1) Consiliul Scaunal este organul deliberativ de
autoadministrare al Scaunului.
(2) Consiliul Scaunal este ales de către cetăţenii cu drept
de vot ai Scaunului, în conformitate cu prevederile art. 20 al prezentului statut.
(5) Consiliul Scaunal, în termen de 30 de zile de la
înfiinţare, elaborează şi aprobă Regulamentul său de funcţionare; în această
perioadă activitatea consiliului este condusă de preşedintele scaunului.
(4) Numărul consilierilor aleşi în Consiliul Scaunal este de
33 sau câte un consilier după fiecare 3.000 de locuitori ai Scaunului.
Art. 48.
Competenţele Consiliului Scaunal cuprind emiterea de
hotărâri în următoarele domenii:
a) ordinea interioară privind instituţiile scaunale şi
personalul acestora;
b) aprobarea în limbile română şi maghiară a denumirilor
localităţilor, a indicatoarelor de străzi şi de circulaţie, a celor comerciale
şi a reclamelor;
c) ocrotirea valorilor istorice, artistice şi etnografice;
d) obiceiuri şi tradiţii locale;
e) activitatea instituţiilor culturale de interes scaunal;
f) sistematizare teritorială;
g) organizarea instituţiilor de autoadministrare;
h) modificarea limitelor unităţilor administrative-locale,
la iniţiativa autorităţilor locale;
i) apărarea ordinii publice;
j) drept de utilitate publică;
k) cooperative meşteşugăreşti;
l) sprijinirea construirii locuinţelor, construirea
locuinţelor sociale;
m) asistenţa socială şi de bunăstare;
n) şcolarizare, construirea şcolilor;
o) perfecţionare profesională, învăţământul profesional;
p) comerţ;
q) pieţe şi târguri locale;
r) producţia industrială de interes teritorial;
s) silvicultura, personal silvic;
t) vânătoarea, ocrotirea vânatului;
u) agricultura;
v) gospodărirea apelor;
w) valorificarea apelor minerale, apelor termale,
staţiunilor balneare;
x) dezvoltarea şi organizarea turismului pe teritoriul
propriu;
y) turismul rural;
z) gospodărirea pajiştilor;
aa) ocrotirea florei şi faunei;
bb) protecţia mediului;
cc) ocrotirea sănătăţii;
dd) reţeaua de drumuri, de ape şi gaze de interes local;
ee) căile de comunicaţii şi de transport public de interes
local;
ff) sistemul de căi ferate, de drumuri publice care
traversează teritoriul scaunului, precum şi transportul pe căi ferate,
drumurile publice şi prin cablu;
gg) servicii publice;
hh) personalul administrativ şi de deservire publică;
ii) expropriere de interes public, în folosul public al
scaunului, cu despăgubiri juste;
jj) munca voluntară de interes local;
kk) reglementarea în ansamblu a vieţii economice, ţinând
cont de libertatea economiei de piaţă;
ll) sprijinirea sportului.
Art. 49.
Consiliul Scaunal poate adopta hotărâri cu privire la
controlul asupra activităţii poliţiei locale, asupra colaborării cu această
instituţie, cu privire la numirea, demiterea personalului, la înfiinţarea
poliţiei proprii, în conformitate cu reglementările în vigoare. În termen de
cel puţin 3 ani, fiecare membru al corpului poliţienesc trebuie să cunoască
limba maghiară şi limba română, iar ofiţerii de poliţie cel puţin o limbă de
circulaţie internaţională. Compoziţia corpului poliţienesc trebuie să reflecte
compoziţia naţională a regiunii pe care o deserveşte.
Art. 50.
Consiliul Scaunal asigură avantaje locuitorilor scaunului în
procesul de ofertă a locurilor de muncă. Pe teritoriul scaunului este interzisă
discriminarea pe bază de apartenenţă la o comunitate lingvistică sau naţională.
Art. 51.
Consiliul Scaunal asigură organizarea, funcţionarea,
controlul şi îndrumarea învăţământului la nivel preşcolar, elementar, liceal,
postliceal şi superior.
Art. 52.
Consiliul Scaunal are în competenţă adoptarea hotărârilor
privind informarea în masă pe teritoriul scaunului.
Art. 53.
Competenţa Consiliului Scaunal este aprobarea bugetului
Scaunal.
Art. 54.
În acele domenii în care Consiliul Scaunal nu are
competenţă, se aplică ordonanţele Consiliului de Autoadministrare al Ţinutului
Secuiesc, respectiv legile statului.
SECŢIUNEA II Comisia Scaunală
Art. 55.
(1) Comisia Scaunală este organul executiv de autoadministrare
al Scaunului.
(2) Preşedintele Comisiei Scaunale este numit de
preşedintele Scaunului.
(3) Membrii Comisiei Scaunale sunt desemnaţi pe o perioadă
de 4 ani prin vot secret de către Comisia Scaunală, la propunerea preşedintelui
Comisiei, în termen de 30 de zile de la numirea acestuia. În timpul mandatului,
membrii Comisiei pot fi revocaţi de către Consiliul Scaunal în condiţiile
stabilite de regulamentul de funcţionare, respectiv prin vot secret pot fi
desemnaţi noi membri ai Comisiei.
(4) Pe baza deciziei Consiliului Scaunal, membrii Comisiei
Scaunale sunt numiţi sau revocaţi din funcţie de către preşedintele Scaunului.
Art. 56.
Consiliul Scaunal stabileşte structura organizatorică şi
regulamentul de funcţionare a Comisiei Scaunale, care este aprobată cu ocazia
votării membrilor Comisiei.
Art. 57.
Competenţele Comisiei Scaunale sunt:
a) aplicarea, controlul şi executarea deciziilor Consiliului
de Autoadministrare ale Ţinutului Secuiesc, hotărârilor Consiliului Scaunal;
b) funcţionarea propriilor organe de autoadministrare;
c) iniţierea proiectelor de hotărâre,
d) angajare şi avansare în cadrul instituţiilor proprii;
e) supravegherea serviciilor publice de interes local,
funcţionării instituţiilor de interes local, a societăţilor comerciale cu
capital de stat de interes local;
f) administrarea patrimoniului din domeniul public şi privat
al Scaunului;
g) înfiinţarea şi administrarea societăţilor comerciale
proprii;
h) exercitarea atribuţiilor fiscale,
i) elaborarea şi aplicarea bugetului Scaunului;
j) planificarea şi facilitarea dezvoltării economice a
Scaunului;
k) aplicarea politicii fiscale, financiare şi comerciale a
Scaunului;
l) înfiinţarea, respectiv desfiinţarea instituţiilor publice
ale Scaunului;
m) apărarea siguranţei publice, colaborarea cu organele
poliţieneşti şi controlul asupra activităţii acestora, numirea şi revocarea
acestora;
n) ocrotirea angajaţilor autorităţilor locale;
o) garantarea folosirii libere a limbilor cu statut egal în
regiune;
p) funcţionarea sistemului de învăţământ de stat şi în
cadrul acestuia a sistemului de învăţământ în limba maghiară;
r) funcţionarea instituţiilor culturale, rezolvarea
problemelor culturale de interes scaunal;
s) funcţionarea şi supravegherea patrimoniului artistic, a muzeelor,
a altor instituţii culturale şi ştiinţifice;
u) armonizarea ocrotirii naturii, gospodărirea apelor de
interes local, irigarea, desecarea, apărarea contra inundaţiilor, pe teritoriul
Scaunului;
v) dezvoltarea turismului;
w) asistenţa socială;
x) sănătatea, înfiinţarea şi controlul spitalelor,
farmaciilor, cabinetelor medicale, azilurilor de bătrâni şi caselor de copii;
y) administrarea domeniului privat şi public al Scaunului;
z) alte domenii de interes scaunal;
aa) aplicarea legilor statului.
Art. 58.
Comisia Scaunală poate dispune, înfiinţa, întreţine posturi
proprii de televiziune şi de radio, în scopul realizării obiectivelor
stabilite.
Art. 59.
Comisia Scaunală poate să încheie convenţii cu alte
comunităţi de autoadministrare, poate colabora în domeniul cultural, economic,
social cu alte colectivităţi din alte regiuni.
Art. 60.
Comisia Scaunală dispune de un aparat administrativ propriu,
stabileşte structura funcţiilor proprii, repartizarea acestora şi numeşte
funcţionarii.
Art. 61.
Comisia Scaunală răspunde în faţa Consiliului Scaunal, fără
ca acest lucru să limiteze răspunderea personală a membrilor Comisiei.
SECŢIUNEA III Preşedintele Scaunului
Art. 62.
(1) Preşedintele Scaunului reprezintă teritoriul aparţinător
Scaunului.
(2) Preşedintele Scaunului este ales de către cetăţenii cu
drept de vot din teritoriul Scaunului, prin vot general, secret şi direct pe o
perioadă de 4 ani, în conformitate cu dispoziţiile cuprinse în art. 20 al
prezentului Statut de autonomie.
Art. 63.
(1) Consiliul Scaunal poate iniţia destituirea preşedintelui
Scaunului, în baza votului unei majorităţi de 2/3.
(2) În baza moţiunii de cenzură adoptate, Guvernul României,
în termen de 30 de zile de la data deciziei Consiliului Scaunal, stabileşte data
alegerilor pentru funcţia de preşedinte al Scaunului.
(3) În cazul în care funcţia devine vacantă, mandatul
preşedintelui nou-ales este valabil pe întreaga perioadă.
Art. 64.
Preşedintele ales al Scaunului se instalează în funcţie în
cadrul şedinţei Consiliului Scaunal, în ultima zi a mandatului preşedintelui
anterior, sau în cea de-a 10-a zi de la anunţarea rezultatelor alegerilor
organizate pentru ocuparea postului vacant.
Art. 65.
În momentul instalării, preşedintele ales al Scaunului
depune următorul jurământ:
"
Jur pe onoarea mea că voi îndeplini, cât voi putea de bine,
funcţia care mi s-a încredinţat, voi reprezenta şi ocroti interesele populaţiei
din acest Scaun, voi respecta legile ţării, deciziile regiunii şi Constituţia
României. Aşa să mă ajute Dumnezeu!"
Art. 66.
(1) Preşedintele Scaunului poate să renunţe la funcţia
încredinţată printr-o declaraţie înaintată Consiliului Scaunal.
(2) Demisia devine valabilă în momentul în care Consiliul
Scaunal ia act de această declaraţie.
Art. 67.
În perioada limitării temporare a exercitării de către
preşedintele Scaunului a prerogativelor sale, respectiv în cazul în care
funcţia devine vacantă, până la instalarea noului preşedinte ales, atribuţiile
preşedintelui Scaunului vor fi îndeplinite de către preşedintele Consiliului
Scaunal sau, în caz de indisponibilitate, de locţiitorul acestuia.
Art. 68.
Competenţele Preşedintelui Scaunului:
a) propunerea organizării şi datei desfăşurării alegerilor
ordinare şi extraordinare pe teritoriul Scaunului;
b) convocarea sesiunii extraordinare a Consiliului Scaunal;
c) numirea preşedintelui Comisiei Scaunale;
d) numirea, respectiv eliberarea din funcţie a membrilor
Comisiei Scaunale desemnaţi de către Consiliul Scaunal;
e) prezidarea şedinţei Comisiei Scaunale la solicitarea
preşedintelui acesteia;
f) semnarea şi promulgarea în termen de 20 de zile a
ordonanţelor adoptate de Consiliul Scaunal, care pe teritoriul Scaunului au
putere de lege. Nesemnarea sau nepromulgarea de către preşedintele Scaunului atrage
nulitatea ordonanţelor;
g) iniţierea referendumului, în urma consultării Consiliului
Scaunal, privind problemele cardinale ale regiunii;
h) reprezintă Scaunul în relaţiile interne.
CAPITOLUL V Autorităţile locale
SECŢIUNEA I Statutul special şi competenţele
autorităţilor administraţiei publice locale
Art. 69.
Autorităţile administraţiei publice locale - comunale,
orăşeneşti, municipale - se organizează şi funcţionează în baza Legii nr. 215/2001, modificată, privind administraţia locală, în
baza prezentului statut de autonomie, respectiv în baza reglementărilor
cuprinse în Carta europeană a autonomiei locale.
Art. 70.
Autorităţile administraţiei publice locale din Ţinutul
Secuiesc au statut special, constând în completarea reglementărilor Legii nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, cu
modificările ulterioare, cu competenţe suplimentare, rezultate din condiţiile
istorice, culturale şi teritoriale specifice, a căror aplicare este garantată
prin prezentul statut.
Art. 71.
Autorităţile administraţiei publice locale, în baza
dreptului la autonomie locală, în domeniile de competenţe stabilite de lege şi
de prezentul statut de autonomie, dispun de puterea decizională şi executivă
locală.
Art. 72.
Pe teritoriul administraţiei publice locale limba maternă a
comunităţii naţionale maghiare şi limba maternă a celorlalte comunităţi
naţionale, etnice şi lingvistice, în condiţiile art. 10 alin. (3) al prezentului statut, are acelaşi statut ca
limba oficială a statului.
Art. 73.
Principiile de bază ale autoadministrării locale sunt:
a) autorităţile locale dispun de prerogative discreţionare
în exercitarea competentelor transferate;
b) responsabilităţile publice să fie îndeplinite de către
organele administrative cele mai apropiate de cetăţeni;
c) deplinătatea şi exclusivitatea competenţelor, care nu pot
fi îngrădite decât prin dispoziţii legale ale autorităţilor centrale sau
regionale;
d) adaptabilitatea la condiţiile locale a competenţelor
transferate de la autorităţile centrale sau regionale la autorităţile locale;
e) participarea în timp util şi într-o formă corespunzătoare
la procesul de planificare şi deciziile care vizează autorităţile locale.
Art. 74.
Competenţele care conferă statut special autorităţilor
publice locale se referă la următoarele domenii:
a) învăţământul în limba maternă a comunităţilor,
înfiinţarea, ocrotirea, funcţionarea şi dezvoltarea instituţiilor de
învăţământ;
b) cultura în limba maternă a comunităţilor, înfiinţarea,
ocrotirea, funcţionarea şi dezvoltarea instituţiilor culturale;
c) informarea în masă în limba comunităţilor, garantarea
libertăţii informării în masă;
d) folosirea neîngrădită a limbii materne a comunităţilor în
viaţa particulară şi în public, în instituţiile publice şi în justiţie;
e) problemele sociale;
f) dezvoltarea rurală şi dezvoltarea localităţilor;
g) dezvoltarea economică;
h) administrarea patrimoniului public şi privat al
comunităţii şi al statului, de interes local;
i) înfiinţarea şi funcţionarea instituţiilor comunale;
j) respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale
omului;
k) împiedicarea tendinţelor de modificare forţată a
componenţei naţionale a localităţilor;
l) împiedicarea tendinţelor de modificare forţată a
limitelor administraţiilor publice locale;
m) iniţierea înfiinţării de noi comune;
n) asigurarea ordinii publice prin poliţie comunitară
subordonată autorităţilor locale;
o) bugetul local, folosirea propriilor resurse materiale şi
financiare;
p) stabilirea denumirilor localităţilor, stabilirea şi modul
de folosire a simbolurilor, distincţiilor locale;
r) stabilirea şi organizarea sărbătorilor naţionale ale
comunităţilor locale;
s) întreţinerea şi ocrotirea monumentelor istorice;
t) stabilirea şi organizarea licitaţiilor;
u) înfiinţarea de burse;
v) înfiinţarea şi administrarea instituţiilor,
întreprinderilor de comerţ, turistice, prestări de servicii, bănci, societăţi
de asigurări şi a altor organisme economice;
w) exproprierea în interes public în funcţie de
reglementările cuprinse în lege şi în prezentul Statut de autonomie;
x) înfiinţarea şi administrarea bibliotecilor, arhivelor,
muzeelor care păstrează valorile lingvistice ale comunităţilor, precum şi a
altor instituţii asemănătoare;
y) toate formele de instruire a tineretului şi adulţilor;
z) silvicultura şi gospodărirea apelor;
aa) controlul, gospodărirea şi valorificarea pădurilor
comunale;
bb) controlul, gospodărirea şi valorificarea pajiştilor
comunale;
cc) ocrotirea, administrarea, valorificarea resurselor de
ape minerale, apelor termale, staţiunilor balneare, bogăţiilor naturale de
interes local;
dd) păstrarea, dezvoltarea, valorificarea vânatului din
teritoriul aparţinător autorităţii publice locale;
ee) un raport de 90% în favoarea administraţiei locale din
impozitul pe venituri, stabilit prin lege;
ff) un raport de 80% în favoarea administraţiei locale din taxe
şi impozite stabilite de lege;
gg) averea comunală retrocedată de către stat.
Art. 75.
Autoritatea publică locală, în decursul rezolvării problemelor publice
locale, garantează egalitatea deplină a cetăţenilor de naţionalitate română cu
cetăţenii aparţinând celorlaltor comunităţi naţionale, etnice şi lingvistice.
Art. 76.
Limitele localităţilor nu pot fi modificate fără referendum.
Modificarea forţată a raportului etnic al localităţii este interzisă.
Art. 77.
(1) Autoritatea publică locală stabileşte propria ei structură
administrativă internă, conform necesităţilor şi în scopul asigurării
eficienţei.
(2) Supravegherea organelor autorităţii publice locale poate viza doar
legalitatea activităţii acestora.
Art. 78.
Autoritatea publică locală, în timpul exercitării competenţelor şi
realizării responsabilităţilor, poate colabora şi se poate asocia cu alte
comunităţi în scopul îndeplinirii sarcinilor de interes comun.
Art. 79.
Autoritatea publică locală şi organele acesteia pot deveni membri ai unor
uniuni de profil din ţară şi din străinătate, având ca scop realizarea unor
obiective comune.
Art. 80.
Autoritatea publică locală şi organele acesteia, în condiţiile
prevăzute de lege, pot colabora cu alte autorităţi publice locale şi cu
organele acestora din alte state.
Art. 81.
Autoritatea publică locală poate solicita asistenţă juridică în vederea
apărării exercitării libere a competenţelor şi a autonomiei locale.
CAPITOLUL VI Folosirea limbii materne în învăţământ
Art. 82.
(1) Cetăţenii Ţinutului Secuiesc au dreptul de a învăţa în limba
maternă în instituţii de învăţământ de stat şi particulare, la toate
nivelurile, tipurile, formele şi specialităţile învăţământului.
(2) Persoanele fizice, organizaţiile şi societăţile au dreptul de a
înfiinţa instituţii de învăţământ particular în limba maternă a comunităţilor,
iar cultele religioase au dreptul la învăţământ confesional în limba
enoriaşilor.
Art. 83.
Învăţământul de stat şi confesional în limba maternă este finanţat de
la bugetul de stat şi în mod proporţional de la bugetul autorităţilor
administraţiilor publice locale, iar învăţământul particular este sprijinit de
stat.
Art. 84.
Limba de şcolarizare a minorilor este hotărâtă de părinţii sau tutorele
legal al acestora.
Art. 85.
În raport de cerinţe şi necesităţi, funcţionează un sistem de
învăţământ aparte în limba maternă a cetăţenilor:
a) în învăţământul preşcolar, grupe de grădiniţe, în funcţie de
cerinţe,
b) în învăţământul elementar, în funcţie de necesităţi în şcoli,
secţii, clase sau grupe de sine stătătoare,
c) în învăţământul mediu - gimnazial, liceal, profesional -, în funcţie
de cerinţe în unităţi, secţii, clase sau grupe de sine stătătoare,
d) în învăţământul profesional, în funcţie de cerinţe în unităţi,
secţii, clase sau grupe de sine stătătoare,
e) în învăţământul superior, în colegii, în funcţie de cerinţe în
universităţi, colegii, facultăţi, secţii şi grupe de sine stătătoare,
f) în învăţământul postgradual.
Art. 86.
În instituţiile de învăţământ şi educaţie în limba maternă a
cetăţenilor Ţinutului Secuiesc, trebuie asigurată predarea istoriei
comunităţilor naţionale, etnice şi lingvistice, precum şi a istoriei,
geografiei şi etnografiei naţiunii-mamă a acestora, cunoaşterea tradiţiilor şi
valorilor culturale.
Art. 87.
(1) În instituţiile de învăţământ şi educaţie cu limba de predare
maghiară trebuie asigurată posibilitatea însuşirii limbii române.
(2) În învăţământul elementar, mediu şi liceal cu limba de predare
maghiară, în vederea asigurării însuşirii cât mai temeinice a limbii române,
disciplina de limba şi literatura română se predă după programe şi manuale
speciale.
Art. 88.
În învăţământul profesional desfăşurat într-o altă limbă decât limba
oficială a statului, însuşirea termenilor de specialitate în limba română
trebuie asigurată.
Art. 89.
În unităţile de învăţământ respectiv în cazul cursurilor de
perfecţionare din Ţinutul Secuiesc, examenele de admitere şi finale pot fi
ţinute în limba maternă.
Art. 90.
Asigurarea condiţiilor adecvate pentru pregătirea şi perfecţionarea
cadrelor didactice din grădiniţe, scoli, în învăţământul superior revine
statului, respectiv autorităţilor Ţinutului Secuiesc.
Art. 91.
Posibilitatea de angajare a profesorilor din străinătate în
instituţiile de învăţământ în limba maternă este garantată.
Art. 92.
La inspectoratul general şcolar al regiunii şi la inspectoratele
şcolare ale scaunelor funcţionează direcţii şi corpuri profesorale cu
competenţe de control şi de supraveghere pentru învăţământul în limba maternă.
Art. 93.
În cazul învăţământului confesional se va respecta autonomia cultelor
religioase, iar în învăţământul superior, autonomia universitară.
CAPITOLUL VII Folosirea limbii materne în viaţa culturală
Art. 94.
În Ţinutul Secuiesc, folosirea limbii materne este garantată:
a) în domeniul cultural;
b) în domeniul creaţiei artistice, al criticii de artă, cercetării şi
literaturii de specialitate;
c) în domeniul traducerii, sincronizării, titrajului;
d) în domeniul popularizării culturilor naţionale specifice;
e) în toate domeniile de informare în masă.
Art. 95.
Organizaţiile comunităţilor naţionale, etnice, lingvistice pot
desfăşura în limba maternă activităţi ştiinţifice şi culturale. În acest scop
pot înfiinţa instituţii care, la rândul lor, pot avea legături internaţionale.
Art. 96.
Autoritatea de autoadministrare a Ţinutului Secuiesc sprijină:
a) descoperirea, colecţionarea valorilor materiale ale culturilor
naţionale, înfiinţarea colecţiilor şi îmbogăţirea acestora;
b) editarea de cărţi din partea comunităţilor naţionale, etnice,
lingvistice, apariţia tipăriturilor periodice;
c) instituţiile teatrale în limba maternă şi alte instituţii culturale;
d) editarea diferitelor anunţuri de interes public în limba
comunităţilor cu identitate diferită.
CAPITOLUL VIII Folosirea limbii materne în administraţia publică şi în viaţa publică
Art. 97.
În scopul folosirii neîngrădite a limbii materne în administraţia
publică locală şi regională, vor fi numite, respectiv angajate persoane care
cunosc limba comunităţilor naţionale, etnice, lingvistice din regiune,
respectiv care aparţin acestor comunităţi, respectând raportul dintre
naţionalităţi rezultat în urma ultimului recensământ.
Art. 98.
Autorităţile Ţinutului Secuiesc au obligaţia:
a) să asigure înscripţionarea denumirilor localităţilor, străzilor,
pieţelor şi instituţiilor în limba oficială a statului, în limba comunităţii
naţionale aflate în majoritate în regiune şi, dacă se solicită, în limba
oricărei comunităţi aflate în minoritate numerică;
b) rezoluţiile, alte hotărâri sau comunicări ale instituţiilor
administraţiei locale trebuie difuzate în limba oficială a statului, în limba
maghiară şi în conformitate cu condiţiile prezentate la alin. (3) din art. 10
al prezentului statut în limba altor comunităţi naţionale, etnice, lingvistice;
c) formularele folosite în administraţia publică trebuie editate în mai
multe limbi, în conformitate cu cele prevăzute la punctul b). Cheltuielile sunt
suportate de autorităţile competente.
Art. 99.
În unităţile administraţiei publice ale Ţinutului Secuiesc:
a) autorităţile administraţiei publice folosesc limba română şi limba
maghiară, precum şi limbile celorlaltor comunităţi în condiţiile prevăzute la alin. (3) al art. 10, ca limbi cu statut egal;
b) documentele administrative şi juridice se difuzează în limbile
prevăzute la punctul a).
Art. 100.
Folosirea neîngrădită a limbilor comunităţilor cu identitate naţională
diferită din Ţinutul Secuiesc în domeniul informării în masă şi în orice
domeniu al vieţii sociale, economice este garantată prin prezentul statut.
CAPITOLUL IX Folosirea limbii materne în justiţie
Art. 101.
Cetăţenii Ţinutului Secuiesc au dreptul de a-şi folosi limba maternă în
faţa organelor judecătoreşti.
Art. 102.
(1) Cetăţenii Ţinutului Secuiesc pot folosi liber limba lor maternă în
procesele şi procedurile penale, civile şi în contenciosul administrativ,
(2) Procesele se desfăşoară în limba maternă a cetăţeanului, actele
rezultate se redactează în limba maternă a persoanei în cauză şi în limba
oficială a statului.
CAPITOLUL X Probleme financiare
Art. 103.
Autorităţile publice locale, respectiv autorităţile de autoadministrare
scaunală şi regională ale Ţinutului Secuiesc, dispun de autonomie financiară,
iar în decursul exercitării acesteia respectă principiul armonizării cu bugetul
de stat în scopul asigurării dezvoltării lor interne şi îndeplinirii
competenţelor atribuite, şi anume:
a) sistemul de finanţare al regiunii trebuie să asigure o sumă totală
previzibilă de încasări proporţionale cu competenţele acestora, permiţându-i să
desfăşoare o politică proprie;
b) sursele de finanţare a regiunii trebuie să fie suficient de
diversificate şi evolutive pentru a-i permite să urmeze, pe cât posibil,
evoluţia reală a costurilor exercitării competenţelor şi dezvoltarea generală a
economiei;
c) pentru exercitarea propriei competenţe, mare parte a resurselor
financiare ale regiunii trebuie să fie constituită din resurse proprii de care
să poată dispune liber;
d) principiul solidarităţii implică implementarea în cadrul statului a
unui mecanism de repartiţie financiară, având în vedere atât resursele
potenţiale, cât şi cheltuielile regiunii, precum şi scopul aproprierii
nivelului de viaţă al cetăţenilor din diferitele regiuni;
e) transferurile şi subvenţiile de la bugetul de stat, în principiu,
trebuie să fie efectuate ţinându-se seama de respectarea principiului de
neafectare. Transferurile financiare către regiune, precum şi eventuala
împărţire a impozitelor trebuie să fie efectuate potrivit unor reglementări
stabilite în prealabil, bazate pe criterii obiective şi să corespundă unor
nevoi reale ale regiunii;
f) regiunea, în limitele legii, trebuie să aibă acces la piaţa de
capital pentru a-şi finanţa cheltuielile de investiţii prin împrumut cu
condiţia ca aceasta să poată demonstra capacitatea de a garanta serviciul
datoriei pe durata întregii perioade de restituire, în baza propriilor
încasări;
g) obligaţia, instituită prin lege, de a urma anumite reguli bugetare
sau un sistem de contabilitate standardizată nu poate constitui un prejudiciu
adus autonomiei financiare a regiunii.
Art. 104.
Autorităţile de autoadministrare ale Ţinutului Secuiesc efectuează
colectarea impozitelor de stat şi locale, luând măsuri în domeniul fiscal care
vizează această activitate.
Art. 105.
Impozitele şi taxele sunt reglementate de lege, respectiv de deciziile
autorităţilor de autoadministrare.
Art. 106.
Autorităţile de autoadministrare dispun de resurse financiare proprii,
reglementate prin decizii şi utilizate pe baza bugetelor proprii.
Art. 107.
Resursele financiare ale autorităţilor de autoadministrare:
a) impozitele transferate în întregime sau parţial de către stat;
b) taxele cuvenite după impozitele de stat;
c) procentul provenit din încasările de stat;
d) impozitele şi taxele proprii, impozite suplimentare;
e) venituri provenite din patrimoniul propriu;
f) venituri provenite din domeniul privat al colectivităţii;
g) donaţii;
h) mijloace financiare provenite în urma serviciilor şi responsabilităţilor
preluate de la stat care sunt transferate de la bugetul statului.
Art. 108.
Modalităţile de îndeplinire a competenţelor financiare
prevăzute în art. 107 se reglementează prin lege organică.
Art. 109.
Volumul mijloacelor financiare ale autorităţilor de
autoadministrare este proporţional cu cel necesar îndeplinirii atribuţiilor şi
competenţelor prevăzute în prezentul statut şi în Legea nr. 215/2001, modificată, privind administraţia publică
locală.
Art. 110.
(1) În scopul garantării funcţionării autorităţilor de
autoadministrare, bugetul de stat prevede o echilibrare financiară care are ca
scop anihilarea efectelor negative provenite din distribuirea inechitabilă a
resurselor financiare potenţiale şi corectarea dezavantajelor financiare
provocate.
(2) Măsurile prevăzute la alineatul precedent nu pot diminua
libertatea decizională a autorităţilor locale de a dispune de libertatea
decizională în domeniul lor de competenţă.
Art. 111.
Autorităţile de autoadministrare locală, scaunală şi
regională au putere de decizie asupra utilizării mijloacelor financiare
provenite de la bugetul de stat.
Art. 112.
Mijloacele financiare transferate autorităţilor de
autoadministrare de la bugetul de stat nu pot fi utilizate pentru finanţarea
proiectelor speciale.
Art. 113.
90% din volumul impozitelor pe venit stabilit de lege devine
parte componentă a bugetului local.
Art. 114.
80% din volumul impozitelor şi taxelor stabilite de lege
devine parte componentă a bugetului local.
Art. 115.
Bugetul administraţiei scaunale se compune din:
a) compensare bugetară transferată de la bugetele locale;
b) compensare bugetară transferată de la bugetul de stat;
c) venituri proprii;
d) donaţii;
e) alte mijloace financiare legale.
Art. 116.
Bugetul administraţiei regionale se compune din:
a) compensare bugetară transferată de la bugetele locale;
b) compensare bugetară proporţională transferată de la
bugetul de stat;
c) venituri proprii;
d) donaţii;
e) alte mijloace financiare legale.
CAPITOLUL XI Domeniul public şi
administrarea acestuia
Art. 117.
(1) Situaţia juridică a patrimoniului din domeniul public al
Ţinutului Secuiesc este reglementată de prevederile Legii nr. 215/2001, modificată, de Legea privind domeniul public,
precum şi de regulamentul de funcţionare al autorităţilor de autoadministrare.
(2) Patrimoniul Ţinutului Secuiesc se compune din bunuri
imobiliare şi mobiliare care aparţin domeniului privat sau public al regiunii.
(3) Domeniului public al Ţinutului Secuiesc îi aparţin acele
bunuri, care în conformitate cu dispoziţiile legale, prin natura sau destinaţia
lor deservesc interesul public al regiunii, se găsesc pe teritoriul acesteia şi
nu constituie proprietatea vreunei autorităţi locale sau scaunale.
(4) Resursele şi bogăţiile naturale ale regiunii - bogăţiile
subsolului, apele cu potenţial energetic valorificabile, apele termale şi
minerale -, precum şi căile de comunicaţii terestre şi fluviale constituie
domeniul public al regiunii.
(5) Bunurile de proprietate publică ale Ţinutului Secuiesc
sunt inalienabile.
(6) În cazul aplicării prevederilor prevăzute la alineatul
(1), regiunea şi scaunele au acelaşi statut ca şi autorităţile administrative
judeţene.
Art. 118.
(1) În termen de 60 de zile de la înfiinţarea autorităţilor
de autoadministrare ale Ţinutului Secuiesc, Guvernul, printr-o hotărâre, va
nominaliza patrimoniul din domeniul public şi privat al statului.
(2) Apartenenţa şi gestionarea patrimoniului din domeniul
public şi privat al regiunii, al scaunelor şi localităţilor vor fi reglementate
de autorităţile de autoadministrare competente.
CAPITOLUL XII Legătura dintre stat
şi regiune
Art. 119.
(1) Guvernul numeşte prefectul care veghează asupra
respectării legalităţii în regiune.
(2) În cazul unor divergenţe dintre Regiune şi Guvern,
prefectul are competenţa de mediere.
(3) Legile şi ordonanţele, precum şi alte acte normative
emise de către Parlamentul României şi de către Guvernul României, care au
reglementări valabile şi în Ţinutul Secuiesc, pot fi adaptate de Consiliul de
Autoadministrare, iar printr-o hotărâre luată cu o majoritate de 2/3 a
membrilor, Consiliul de Autoadministrare îşi poate exercita dreptul de a
solicita rediscutarea actelor normative în cauză.
Art. 120.
Deciziile Ţinutului Secuiesc sunt controlate din punctul de
vedere al constituţionalităţii de către Curtea Constituţională.
Art. 121.
Contestaţiile împotriva documentelor şi actelor emise de
autorităţile executive pot fi adresate autorităţilor juridice administrative
competente.
Art. 122.
În regiune exercitarea competenţelor autorităţii
judecătoreşti este responsabilitatea instanţelor judecătoreşti înfiinţate şi
organizate prin lege.
Art. 123.
Exercitarea controlului asupra autorităţilor de
autoadministrare ale regiunii revine:
a) Curţii Constituţionale, privind constituţionalitatea
actelor normative adoptate;
b) Guvernului, privind exercitarea competenţelor delegate de
stat;
c) Contenciosul administrativ, privind activitatea şi actele
normative ale organelor administrative din cadrul autorităţilor de
autoadministrare;
d) Curţii de Conturi, privind activitatea
economico-financiară cu interes de stat şi gestionarea resurselor financiare
provenite de la bugetul de stat.
Art. 124.
Preşedintele Ţinutului Secuiesc, respectiv Preşedintele
Scaunal, pe baza hotărârii Consiliului de Autoadministrare, a Consiliului
Scaunal, poate contesta prevederile legale în instanţe judecătoreşti, în cazul
lezării prevederilor prezentului statut a reglementărilor referitoare la
ocrotirea limbii maghiare sau a altor limbi folosite tradiţional în regiune.
CAPITOLUL XIII Dispoziţii finale
Art. 125.
Prezentul statut de autonomie poate fi modificat prin
următoarea procedură:
a) modificarea este iniţiată de 1/5 din membrii Consiliului
de Autoadministrare;
b) modificarea este adoptată prin vot în raport de 2/3 din
membrii Consiliului de Autoadministrare;
c) modificarea adoptată este aprobată de Parlamentul
României;
d) în termen de 60 de zile de la adoptarea modificărilor
Statutului de autonomie de către Parlament, Statutul de autonomie modificat se
supune referendumului în Ţinutul Secuiesc;
e) în cazul neadoptării de către Consiliul de
Autoadministrare sau prin referendum a modificărilor propuse, modificări
asemănătoare pot fi iniţiate numai după un an de zile.
Art. 126.
Prevederile prezentului statut de autonomie completează
reglementările legale în vigoare.
Art. 127.
Pe data intrării în vigoare a prezentului statut de
autonomie orice alte prevederi contrare se abrogă.
PREŞEDINTELE SENATULUI
|
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
|
ANEXĂ la proiectul de lege: Statutul
de autonomie a Ţinutului Secuiesc
Denumire scaun
|
Număr locuitori
|
Maghiari %
|
||||
Nr.
|
În limba maghiară
|
În limba română
|
Total
|
Maghiari
|
||
1
|
Bardoc-Miklosvarszek
|
Scaunul Micloşoara-Brăduţ
|
32,505
|
23,172
|
71.29
|
|
2
|
Csikszek
|
Scaunul Ciuc
|
115,965
|
97,985
|
84.50
|
|
3
|
Gyergyoszek
|
Scaunul Gheorgheni
|
82,441
|
52,749
|
63.98
|
|
4
|
Kezdiszek
|
Scaunul Kezdi
|
53,506
|
48,474
|
90.60
|
|
5
|
Marosszek
|
Scaunul Mureş
|
282,793
|
151,626
|
53.62
|
|
6
|
Orbaiszek
|
Scaunul Orbai
|
25,627
|
17,474
|
68.19
|
|
7
|
Sepsiszek
|
Scaunul Sepsi
|
88,034
|
64,870
|
73.69
|
|
8
|
Udvarhelyszek
|
Scaunul Odorhei
|
117,555
|
109,551
|
93.19
|
|
Total
|
798,426
|
565,901
|
70.88
|
Componenţa etnică a localităţilor
din Scaunul Micloşoara-Brăduţ
Denumire localitate
|
Număr locuitori
|
Maghiari %
|
||||
Nr.
|
În limba maghiară
|
În limba română
|
Total
|
Maghiari
|
||
1
|
Apaca
|
Apata
|
3,169
|
1,093
|
34.49
|
|
2
|
Bardoc
|
Brăduţ
|
4,728
|
3,612
|
76.40
|
|
3
|
Alsorakos
|
Racoş
|
3,336
|
1,741
|
52.19
|
|
4
|
Barot
|
Baraolt
|
8,672
|
8,129
|
93.74
|
|
5
|
Bolon
|
Belin
|
2,859
|
1,024
|
35.82
|
|
6
|
Nagyajta
|
Aita Mare
|
1,715
|
1,546
|
90.15
|
|
7
|
Nagybacon
|
Băţani
|
4,403
|
3,658
|
83.08
|
|
8
|
Urmos
|
Ormeniş
|
1,976
|
757
|
38.31
|
|
9
|
Vargyas
|
Vârghiş
|
1,647
|
1,612
|
97.87
|
|
Total
|
32,505
|
23,172
|
71.29
|
Componenţa etnică a localităţilor
din Scaunul Ciuc
Denumire localitate
|
Număr locuitori
|
Maghiari
% |
||||
Nr.
|
În limba maghiară
|
În limba română
|
Total
|
Maghiari
|
||
1
|
Balanbanya
|
Bălan
|
6,115
|
2,092
|
34.21
|
|
2
|
Csikcsicso
|
Ciceu
|
2,679
|
2,629
|
98.13
|
|
3
|
Csikdanfalva
|
Dăneşti
|
2,292
|
2,259
|
98.56
|
|
4
|
Csikkarcfalva
|
Cârţa
|
2,709
|
2,656
|
98.04
|
|
5
|
Csikkozmas
|
Cozmeni
|
2,115
|
2,005
|
94.80
|
|
6
|
Csikmadaras
|
Mădăraş
|
2,199
|
2,168
|
98.59
|
|
7
|
Csikmadelfalva
|
Siculeni
|
2,726
|
2,568
|
94.20
|
|
8
|
Csikpalfalva
|
Păuleni-Ciuc
|
1,831
|
1,779
|
97.16
|
|
9
|
Csikrakos
|
Racu
|
1,607
|
1,571
|
97.76
|
|
10
|
Csikszentdomokos
|
Sândominic
|
6,110
|
5,906
|
96.66
|
|
11
|
Csikszentgyorgy
|
Ciucsângeorgiu
|
4,839
|
4,648
|
96.05
|
|
12
|
Csikszentimre
|
Sântimbru
|
2,063
|
1,994
|
96.66
|
|
13
|
Csikszentkiraly
|
Sâncrăieni
|
2,526
|
2,332
|
92.32
|
|
14
|
Csikszentlelek
|
Leliceni
|
2,010
|
1,935
|
96.27
|
|
15
|
Csikszentmarton
|
Sânmartin
|
2,322
|
2,263
|
97.46
|
|
16
|
Csikszentmihaly
|
Mihăileni
|
2,644
|
2,103
|
79.54
|
|
17
|
Csikszentsimon
|
Sânsimion
|
3,482
|
3,363
|
96.58
|
|
18
|
Csikszenttamas
|
Tomeşti
|
2,563
|
2,528
|
98.63
|
|
19
|
Csikszereda
|
Miercurea-Ciuc
|
38,966
|
30,607
|
78.55
|
|
20
|
Csikszepviz
|
Frumoasa
|
3,682
|
3,466
|
94.13
|
|
21
|
Gyimesbukk
|
Ghimeş-Făget
|
5,094
|
2,578
|
50.61
|
|
22
|
Gyimefelsolok
|
Lunca de Sus
|
3,242
|
3,148
|
97.10
|
|
23
|
Gyimeskozeplok
|
Lunca de Jos
|
5,328
|
5,213
|
97.84
|
|
24
|
Kaszonaltiz
|
Plăieşii de Jos
|
3,033
|
2,760
|
91.00
|
|
25
|
Tusnad
|
Tuşnad
|
2,147
|
1,951
|
90.87
|
|
26
|
Tusnadfurdo
|
Băile Tuşnad
|
1,641
|
1,463
|
89.15
|
|
Total
|
115,965
|
97,985
|
84.50
|
Componenţa etnică a localităţilor
din Scaunul Gheorgheni
Denumire localitate
|
Număr locuitori
|
Maghiari %
|
||||
Nr.
|
În limba maghiară
|
În limba română
|
Total
|
Maghiari
|
||
1
|
Belbor
|
Bilbor
|
2,638
|
7
|
0.27
|
|
2
|
Borszek
|
Borsec
|
2,585
|
1,972
|
76.29
|
|
3
|
Galocas
|
Gălăuţaş
|
2,498
|
504
|
20.18
|
|
4
|
Gyergyoalfalu
|
Joseni
|
5,536
|
5,332
|
96.32
|
|
5
|
Gyergyocsomafalva
|
Ciumani
|
4,328
|
4,280
|
98.89
|
|
6
|
Gyergyoditro
|
Ditrău
|
5,483
|
5,379
|
98.10
|
|
7
|
Gyergyohollo
|
Corbu
|
1,520
|
137
|
9.01
|
|
8
|
Gyergyoremete
|
Remetea
|
6,165
|
6,055
|
98.22
|
|
9
|
Gyergyoszarhegy
|
Lăzarea
|
3,424
|
3,300
|
96.38
|
|
10
|
Gyergyoszentmiklos
|
Gheorgheni
|
18,377
|
15,388
|
83.74
|
|
11
|
Gyergyotolgyes
|
Tulgheş
|
3,279
|
946
|
28.85
|
|
12
|
Gyergyoujfalu
|
Suseni
|
5,114
|
4,838
|
94.60
|
|
13
|
Gyergyovarhegy
|
Subcetate
|
1,832
|
80
|
4.37
|
|
14
|
Marosheviz
|
Topliţa
|
13,929
|
3,080
|
22.11
|
|
15
|
Salamas
|
Sărmaş
|
3,804
|
681
|
17.90
|
|
16
|
Vaslab
|
Voşlăbeni
|
1,929
|
770
|
39.92
|
|
Total
|
82,441
|
52,749
|
63.98
|
Componenţa etnică a localităţilor
din Scaunul Kezdi
Nr.
|
În limba maghiară
|
În limba română
|
Total
|
Maghiari
|
Maghiari
% |
|
1
|
Bereck
|
Breţcu
|
3,550
|
2,537
|
71.46
|
|
2
|
Csernaton
|
Cernat
|
3,978
|
3,867
|
97.21
|
|
3
|
Dalnok
|
Dalnic
|
956
|
933
|
97.59
|
|
4
|
Esztelnek
|
Estelnic
|
1,182
|
1,150
|
97.29
|
|
5
|
Gelence
|
Ghelinţa
|
4,815
|
4,551
|
94.52
|
|
6
|
Kezdialmas
|
Mereni
|
1,324
|
1,280
|
96.68
|
|
7
|
Kezdiszentkereszt
|
Poian
|
1,768
|
1,745
|
98.70
|
|
8
|
Kezdiszentlelek
|
Sânzieni
|
4,582
|
4,492
|
98.04
|
|
9
|
Kezdivasarhely
|
Târgu Secuiesc
|
18,491
|
16,292
|
88.11
|
|
10
|
Lemheny
|
Lemnia
|
1,936
|
1,863
|
96.23
|
|
11
|
Ozsdola
|
Ojdula
|
3,519
|
2,498
|
70.99
|
|
12
|
Szentkatolna
|
Cătălina
|
3,378
|
3,307
|
97.90
|
|
13
|
Torja
|
Turia
|
4,027
|
3,959
|
98.31
|
|
Total
|
53,506
|
48,474
|
90.60
|
Componenţa etnică a localităţilor
din Scaunul Mureş
Denumire localitate
|
Număr locuitori
|
Maghiari %
|
||||
Nr.
|
În limba maghiară
|
În limba română
|
Total
|
Maghiari
|
||
1
|
Akosfalva
|
Acăţari
|
4,738
|
4,067
|
85.84
|
|
2
|
Backamadaras
|
Păsăreni
|
1,919
|
1,535
|
79.99
|
|
3
|
Balavasar
|
Bălăuşeri
|
4,889
|
3,174
|
64.92
|
|
4
|
Beresztelke
|
Breaza
|
2,473
|
1,025
|
41.45
|
|
5
|
Csikfalva
|
Vărgata
|
1,945
|
1,577
|
81.08
|
|
6
|
Erdoszentgyorgy
|
Sângeorgiu de Pădure
|
5,166
|
3,808
|
73.71
|
|
7
|
Gernyeszeg
|
Gorneşti
|
5,577
|
3,912
|
70.15
|
|
8
|
Gyulakuta
|
Fântânele
|
4,693
|
4,301
|
91.65
|
|
9
|
Havad
|
Neaua
|
1,369
|
1,224
|
89.41
|
|
10
|
Jedd
|
Livezeni
|
3,266
|
1,640
|
50.21
|
|
11
|
Kibed
|
Chibed
|
1,762
|
1,687
|
95.74
|
|
12
|
Koronka
|
Corunca
|
2,785
|
1,804
|
64.78
|
|
13
|
Lukafalva
|
Gheorghe Doja
|
2,982
|
2,169
|
72.74
|
|
14
|
Makfalva
|
Ghindari
|
3,250
|
2,874
|
88.43
|
|
15
|
Maroskeresztur
|
Cristeşti
|
5,824
|
2,512
|
43.13
|
|
16
|
Marossarpatak
|
Glodeni
|
3,817
|
2,587
|
67.78
|
|
17
|
Marosszentanna
|
Sântana de Mureş
|
5,723
|
2,309
|
40.35
|
|
18
|
Marosszentgyorgy
|
Sângeorgiu de Mureş
|
9,304
|
4,681
|
50.31
|
|
19
|
Marosszentkiraly
|
Sâncraiu de Mureş
|
7,489
|
2,254
|
30.10
|
|
20
|
Marosvasarhely
|
Târgu Mureş
|
134,280
|
57,532
|
42.84
|
|
21
|
Mezocsavas
|
Ceauşu de Câmpie
|
5,964
|
2,624
|
44.00
|
|
22
|
Mezoband
|
Band
|
6,446
|
2,161
|
33.52
|
|
23
|
Mezomadaras
|
Mădăraş
|
1,299
|
1,003
|
77.21
|
|
24
|
Mezopanit
|
Pănet
|
6,033
|
4,707
|
78.02
|
|
25
|
Mezosamsond
|
Şincai
|
1,622
|
538
|
33.17
|
|
26
|
Nagyernye
|
Ernei
|
5,835
|
4,284
|
73.42
|
|
27
|
Nyaradgalfalva
|
Găleşti
|
3,067
|
2,611
|
85.13
|
|
28
|
Nyaradkaracson
|
Crăciuneşti
|
4,470
|
2,827
|
63.24
|
|
29
|
Nyaradmagyaros
|
Măgherani
|
1,309
|
1,177
|
89.92
|
|
30
|
Nyaradremete
|
Eremitu
|
3,893
|
3,465
|
89.01
|
|
31
|
Nyaradszereda
|
Miercurea Nirajului
|
5,554
|
4,452
|
80.16
|
|
32
|
Nyaradto
|
Ungheni
|
6,945
|
580
|
8.35
|
|
33
|
Sovarad
|
Sărăteni
|
1,608
|
1,326
|
82.46
|
|
34
|
Szekelybere
|
Bereni
|
1,203
|
1,161
|
96.51
|
|
35
|
Szekelyhodos
|
Hodoşa
|
1,261
|
1,121
|
88.90
|
|
36
|
Szekelyvecke
|
Vetca
|
892
|
757
|
84.87
|
|
37
|
Szovata
|
Sovata
|
10,385
|
9,104
|
87.66
|
|
38
|
Vajdaszentivany
|
Voivodeni
|
1,756
|
1,056
|
60.14
|
|
Total
|
282,793
|
151,626
|
53.62
|
Componenţa etnică a localităţilor
din Scaunul Orbai
Denumire localitate
|
Număr locuitori
|
Maghiari %
|
||||
Nr.
|
În limba maghiară
|
În limba română
|
Total
|
Maghiari
|
||
1
|
Baratos
|
Brateş
|
1,531
|
1,484
|
96.93
|
|
2
|
Kommando
|
Comandău
|
1,006
|
938
|
93.24
|
|
3
|
Kovaszna
|
Covasna
|
10,114
|
6,354
|
62.82
|
|
4
|
Nagyborosnyo
|
Boroşneu Mare
|
3,097
|
2,890
|
93.32
|
|
5
|
Zabola
|
Zăbala
|
4,597
|
3,166
|
68.87
|
|
6
|
Zagon
|
Zagon
|
5,282
|
2,642
|
50.02
|
|
Total
|
25,627
|
17,474
|
68.19
|
Componenţa etnică a localităţilor
din Scaunul Sepsi
Denumire localitate
|
Număr locuitori
|
Maghiari %
|
||||
Nr.
|
În limba maghiară
|
În limba română
|
Total
|
Maghiari
|
||
1
|
Arkos
|
Arcuş
|
1,519
|
1,450
|
95.46
|
|
2
|
Elopatak
|
Vâlcele
|
4,475
|
430
|
9.61
|
|
3
|
Gidofalva
|
Ghidfalău
|
2,660
|
2,526
|
94.96
|
|
4
|
Hidveg
|
Hăghig
|
2,315
|
633
|
27.34
|
|
5
|
Ilyefalva
|
Ilieni
|
2,036
|
1,749
|
85.90
|
|
6
|
Kokos
|
Chichiş
|
1,537
|
818
|
53.22
|
|
7
|
Maksa
|
Moacşa
|
1,201
|
1,123
|
93.51
|
|
8
|
Malnas
|
Malnaş
|
1,087
|
1,004
|
92.36
|
|
9
|
Mikoujfalu
|
Micfalău
|
1,805
|
1,753
|
97.12
|
|
10
|
Rety
|
Reci
|
2,304
|
2,247
|
97.53
|
|
11
|
Sepsibodok
|
Bodoc
|
2,553
|
2,396
|
93.85
|
|
12
|
Sepsibukszad
|
Bixad
|
1,799
|
1,708
|
94.94
|
|
13
|
Sepsikorospatak
|
Valea Crişului
|
2,307
|
2,136
|
92.59
|
|
14
|
Sepsiszentgyorgy
|
Sfântu Gheorghe
|
56,006
|
41,233
|
73.62
|
|
15
|
Uzon
|
Ozun
|
4,430
|
3,664
|
82.71
|
|
Total
|
88,034
|
64,870
|
73.69
|
Componenta etnică a localităţilor
din Scaunul Odorhei
Denumire localitate
|
Număr locuitori
|
Maghiari %
|
||||
Nr.
|
În limba maghiară
|
În limba română
|
Total
|
Maghiari
|
||
1
|
Bogoz
|
Mugeni
|
3,491
|
3,388
|
97.05
|
|
2
|
Eted
|
Atid
|
2,705
|
2,283
|
84.40
|
|
3
|
Farkaslaka
|
Lupeni
|
4,473
|
4,231
|
94.59
|
|
4
|
Felsoboldogfalva
|
Feliceni
|
3,297
|
3,191
|
96.78
|
|
5
|
Fenyed
|
Brădeşti
|
1,915
|
1,871
|
97.70
|
|
6
|
Galambfalva
|
Porumbeni
|
1,805
|
1,753
|
97.12
|
|
7
|
Homorodalmas
|
Mereşti
|
1,339
|
1,305
|
97.46
|
|
8
|
Homorodszentmarton
|
Mărtiniş
|
2,838
|
2,741
|
96.58
|
|
9
|
Kanyad
|
Ulieş
|
1,193
|
1,086
|
91.03
|
|
10
|
Kapolnasfalu
|
Căpâlniţa
|
2,026
|
1,925
|
95.01
|
|
11
|
Korond
|
Corund
|
6,135
|
5,760
|
93.89
|
|
12
|
Lovete
|
Lueta
|
3,439
|
3,346
|
97.30
|
|
13
|
Marefalva
|
Satu Mare
|
1,995
|
1,944
|
97.44
|
|
14
|
Okland
|
Ocland
|
1,293
|
1,239
|
95.82
|
|
15
|
Oroszhegy
|
Dealu
|
3,907
|
3,855
|
98.67
|
|
16
|
Parajd
|
Praid
|
6,502
|
5,961
|
91.68
|
|
17
|
Romanandrasfalva
|
Săcel
|
1,253
|
750
|
59.86
|
|
18
|
Simenfalva
|
Simoneşti
|
3,776
|
3,633
|
96.21
|
|
19
|
Szentabraham
|
Avrămeşti
|
2,465
|
2,105
|
85.40
|
|
20
|
Szentegyhaza
|
Vlăhiţa
|
6,898
|
6,704
|
97.19
|
|
21
|
Szekelyderzs
|
Dârjiu
|
1,036
|
948
|
91.51
|
|
22
|
Szekelykeresztur
|
Cristuru Secuiesc
|
9,650
|
8,923
|
92.47
|
|
23
|
Szekelyudvarhely
|
Odorheiu Secuiesc
|
34,257
|
31,665
|
92.43
|
|
24
|
Szekelyvarsag
|
Vărşag
|
1,580
|
1,565
|
99.05
|
|
25
|
Ujszekely
|
Secuieni
|
2,644
|
1,921
|
72.66
|
|
26
|
Zetelaka
|
Zetea
|
5,643
|
5,458
|
96.72
|
|
Total
|
117,555
|
109,551
|
93.19
|
AVIZ
referitor la iniţiativa legislativă cetăţenească intitulată Statutul de autonomie al Ţinutului Secuiesc
(Szekelyfold - Terra Siculorum)
referitor la iniţiativa legislativă cetăţenească intitulată Statutul de autonomie al Ţinutului Secuiesc
(Szekelyfold - Terra Siculorum)
Analizând iniţiativa legislativă cetăţenească intitulată
Statutul de autonomie al Ţinutului Secuiesc (Szekelyfold - Terra Siculorum),
formulată de un comitet de iniţiativă în baza prevederilor Legii nr. 189/1999 privind exercitarea iniţiativei legislative de
către cetăţeni, republicată, cu modificările ulterioare, şi transmisă de
împuternicitul comitetului de iniţiativă, cu Adresa înregistrată la Consiliul
Legislativ cu nr. R1.780 din 15 noiembrie 2016,
CONSILIUL LEGISLATIV,
în temeiul art. 2 alin (1) lit. a) din Legea nr. 73/1993, republicată, şi al art. 46
alin. (3) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului
Legislativ, precum şi al art. 3 alin. (2) din Legea nr. 189/1999, republicată,
avizează negativ iniţiativa legislativă cetăţenească, pentru
următoarele considerente:
1. Iniţiativa legislativă cetăţenească intitulată Statutul
de autonomie al Ţinutului Secuiesc conţine propuneri privitoare la
autonomizarea judeţelor Covasna, Harghita şi a unei părţi din judeţul Mureş şi
constituirea lor ca regiune autonomă, cu personalitate juridică, în cadrul statului
român.
Sunt redate limitele teritoriului care ar urma să devină
Ţinutul Secuiesc, pentru care este prevăzută şi o organizare administrativă
proprie, cu autorităţi publice şi instituţii proprii la toate nivelurile,
conferirea unor competenţe specifice, folosirea limbii maghiare ca limbă
oficială a Ţinutului Secuiesc şi a simbolurilor naţiunii maghiare.
Scopurile politice urmărite - exprimarea "identităţii
sale istorice", protecţia "identităţii naţionale maghiare",
stabilirea unei "ordini administrative" separate, pe baza
"condiţiilor geografice, economice, sociale şi culturale" specifice,
în scopul realizării "dezideratului istoric al populaţiei acestuia privind
asigurarea autonomiei" şi al ocrotirii "realizării intereselor
teritoriale", ca şi revendicarea, pentru "colectivitatea majoritară
autohtonă a ţinutului istoric" a dreptului de a dispune de "unele
prerogative de ordin statal" în scopul "preluării sub propria ei
responsabilitate" a unei "părţi importante a problemelor de interes
public" (art. 1), precum şi dobândirea "personalităţii juridice a
unei regiuni autohtone în cadrul României" (art. 2) - vizează, practic,
crearea unei entităţi statale distincte, paralelă cu statul naţional unitar
român.
Prin natura lor, problemele reglementate prin prezenta
iniţiativă legislativă sunt rezervate domeniului legii organice, potrivit art.
73 alin. (3) lit. o) din Constituţia României, republicată, întrucât
privesc organizarea administrativă a teritoriului, iar prima Cameră sesizată
este Camera Deputaţilor, potrivit art. 75 alin. (1) din Constituţia României.
2. Referitor la condiţiile prevăzute de Legea nr. 189/1999 privind exercitarea iniţiativei de către
cetăţeni, republicată, cu modificările ulterioare, semnalăm că la dnul Arus
Zsolt Istvan, care este şi împuternicitul Comitetului de iniţiativă, data
eliberării cărţii de identitate este incorectă în ceea ce priveşte luna în care
a fost emisă, în Încheierea de autentificare nr. 2.862/2016 figurând data de
"19.0.2011".
3. Semnalăm că în anii 2004 şi 2005 Consiliul Legislativ a
primit spre avizare de la Camera Deputaţilor două propuneri legislative având
acelaşi obiect de reglementare şi formă aproape identică cu cele ale prezentei
iniţiative cetăţeneşti, propuneri care au fost avizate negativ cu avizele nr.
405 din 11 martie 2004, respectiv nr. 1.251 din 14 septembrie 2005.
Ambele proiecte au fost respinse, primul de către Senat, în
calitate de Cameră decizională, în şedinţa din 29 iunie 2004, iar al doilea de
către Senat în şedinţa din 25 septembrie 2012.
4. Din punctul de vedere al dreptului Uniunii Europene se
impune a se preciza că problematica organizării administrative a teritoriului
statului, implicit a înfiinţării unor regiuni autonome de genul celei propuse
de către iniţiatorii prezentului demers legislativ, nu cade sub incidenţa
dreptului Uniunii Europene, competenţa de reglementare aparţinând exclusiv
autorităţilor naţionale ale statelor membre.
Trebuie însă menţionat că organismele europene nu promovează
crearea unor entităţi infrastatale, de genul regiunilor autonome, asimetrice,
neuniforme ori pur şi simplu singulare, constituite exclusiv pe criterii
etnice.
5. Din punctul de vedere al dreptului internaţional, analiza
prezentei iniţiative legislative se impune a fi făcută în principal prin
raportare la instrumentele juridice internaţionale existente în materia
drepturilor omului, acceptate ca reglementări fundamentale şi de Uniunea
Europeană, în special a celor statuate la nivelul Consiliului Europei, dintre
care se detaşează Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale,
încheiată la Strasbourg la 1 februarie 1995, ratificată de România prin Legea nr. 33/1995.
Această Convenţie nu conferă drepturi colective
minorităţilor naţionale, ci are doar menirea de a garanta fiecărei persoane
aparţinând unei minorităţi, în principal, dreptul la egalitate în faţa legii şi
la egala protecţie a legii interzicând orice discriminare bazată pe apartenenţa
la o minoritate naţională. Convenţia stabileşte că statele se angajează să
adopte, dacă este cazul, măsuri adecvate pentru a promova, în toate domeniile
vieţii economice, sociale, politice şi culturale, egalitatea deplină şi
efectivă între persoanele aparţinând unei minorităţi naţionale şi cele
aparţinând majorităţii.
În acest context, Convenţia europeană impune obligaţia
statelor de a promova condiţii de natură să permită persoanelor aparţinând
minorităţilor naţionale să îşi menţină şi să îşi dezvolte cultura, să îşi
păstreze elementele esenţiale ale identităţii lor, respectiv religia, limba,
tradiţiile şi patrimoniul lor cultural. Totodată, o serie de drepturi specifice
sunt recunoscute fiecărei persoane aparţinând unei minorităţi naţionale, precum
dreptul de a folosi numele şi prenumele său în limba minoritară, dreptul de a
învăţa limba sa minoritară şi de a primi o educaţie în această limbă, de a
expune în limba sa însemne, inscripţii şi alte informaţii cu caracter privat,
vizibile pentru public.
Dincolo însă de toate aceste drepturi specifice, pe care
statele semnatare ale Convenţiei se obligă să le promoveze prin măsuri
speciale, se impune a se preciza că, în contextul principiului privind
egalitatea deplină şi efectivă între persoanele aparţinând minorităţii
naţionale şi cele aparţinând majorităţii, potrivit aceloraşi prevederi ale Convenţiei
europene, aceste măsuri trebuie să fie adecvate, conforme principiului
proporţionalităţii, evitându-se încălcarea drepturilor ori discriminarea
celorlalte persoane.
Sub aceste aspecte, iniţiativa legislativă cetăţenească
excedează nu numai dispoziţiilor Convenţiei europene, ci şi spiritului şi
literei ansamblului reglementării internaţionale la care România este parte,
statuând o discriminare pozitivă, în defavoarea cetăţenilor majorităţii.
În acelaşi sens sunt şi prevederile Cartei europene a autonomiei
locale, ale cărei dispoziţii sunt transpuse în dreptul intern prin Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală.
În accepţiunea Cartei europene, autonomia locală este un
fenomen eminamente de ordin administrativ şi, în subsidiar, unul financiar. Ea
trebuie să fie recunoscută în legislaţia internă şi, pe cât posibil, în
Constituţie, obligaţie căreia i s-a dat curs prin prevederile art. 120-123 din Constituţia României şi prin dispoziţiile Legii nr. 215/2001.
A se acorda drepturi speciale şi sporite, de
autoadministrare unor entităţi administrativ-teritoriale, nerecunoscute de
Constituţia statului, organizate exclusiv pe baze etnice, pe baza ponderii unei
minorităţi naţionale, înseamnă a admite încălcarea principiului egalităţii
dintre cetăţenii aceluiaşi stat, indiferent de apartenenţa lor la o majoritate
sau la una dintre minorităţi, contravenind flagrant normelor dreptului
internaţional în materie, dar şi prevederilor constituţionale.
Rezoluţia nr. 1.334/2003 a Adunării Parlamentare a Consiliului
Europei privind experienţele pozitive ale regiunilor autonome ca sursă de
inspiraţie în rezolvarea conflictelor în Europa prevede la pct. 16 că
"punerea în aplicare a unei autonomii nu trebuie să dea impresia
cetăţenilor că administraţia locală este o afacere exclusivă a
minorităţii", iar la pct. 17 că "un statut de autonomie reuşit
presupune dezvoltarea de relaţii echilibrate în cadrul statului între
majoritate şi minoritate şi, de asemenea, între toate minorităţile naţionale;
orice statut de autonomie trebuie să respecte principiile de egalitate şi de
nondiscriminare şi să se fondeze pe integritatea teritorială şi suveranitatea
statelor".
Din ansamblul reglementărilor, precum şi din spiritul
acestor documente internaţionale la care România a aderat rezultă o serie de
reguli cu valoare europeană, ce guvernează problematica protecţiei
minorităţilor naţionale, cum sunt: egalitatea în drepturi a cetăţenilor
aparţinând unei minorităţi naţionale cu cei ai majorităţii; nediscriminarea
cetăţenilor aparţinând majorităţii în raport de cei ai unei minorităţi, ca de
altfel, nici între diferitele minorităţi naţionale de la nivelul statului;
circumscrierea drepturilor persoanelor ce aparţin unei minorităţi naţionale
exclusiv în sfera elementelor esenţiale ale păstrării identităţii lor -
cultură, limbă, religie, tradiţii; excluderea oricăror categorii de drepturi de
natură colectivă ale minorităţilor naţionale, respectarea ordinii juridice
constituţionale şi a valorilor fundamentale ale statelor în care se regăsesc asemenea
minorităţi naţionale, inclusiv în ceea ce priveşte organizarea
administrativ-teritorială a acestora - un atribut de suveranitate al fiecărui
stat, promovarea conceptului de autonomie teritorială, ca fenomen predominant
administrativ, şi nu politic, determinat de raţiuni de eficienţă a organizării
administraţiei statului, de regulă de la nivelul tuturor categoriilor de
colectivităţi locale din cadrul unităţilor administrativ-teritoriale
recunoscute prin ordinea juridică a statelor, şi nu de considerente exclusiv de
ordin etnic.
6. Din punctul de vedere al dreptului intern, iniţiativa
legislativă cetăţenească contravine flagrant ordinii constituţionale a statului
român. Astfel, ea instituie unităţi administrativ-teritoriale noi, distincte de
celelalte unităţi administrativ-teritoriale consacrate de Constituţie, atât
prin modul de organizare, cât şi prin prerogativele speciale care se doresc a
fi atribuite autorităţilor publice constituite în acestea.
Semnalăm că proiectul nu ţine seama de dispoziţiile din
chiar debutul Legii fundamentale a statului, potrivit cărora România este stat
naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil [art. 1 alin. (1)].
Reamintim că statul unitar constituie o singură formaţiune
statală, este el însuşi, şi numai el, subiect de drept internaţional, presupune
o singură ordine juridică bazată pe o unică Constituţie şi un singur sistem de
organizare prin care se exercită cele trei puteri fundamentale, populaţia sa
având o singură cetăţenie.
Sfera de cuprindere a ordinii juridice, ca şi cea de
exercitare a autorităţii organelor puterii, este raportată la întreg teritoriul
statului şi la întreaga populaţie, indiferent de etnie sau naţionalitate.
Legiuitorul constituant a stabilit că România nu este numai
un stat unitar, ci şi indivizibil, în sensul că el nu poate fi segmentat, nu
poate face obiectul unei divizări, totale sau parţiale, cu regimuri juridice
diferite.
7. În ceea ce priveşte suveranitatea naţională, Constituţia
statuează în art. 2 că aceasta "aparţine poporului român, care o
exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere,
periodice şi corecte, precum şi prin referendum. Niciun grup şi nicio persoană
nu pot exercita suveranitatea în nume propriu".
Potrivit textului constituţional, deşi suveranitatea este
"naţională", titularul acesteia nu este naţiunea, ci poporul.
De asemenea, suveranitatea este inalienabilă, întrucât ceea
ce se transmite organelor reprezentative este doar "exerciţiul"
acesteia. Ea este, totodată, şi indivizibilă, deoarece nu poate fi fragmentată
şi distribuită "niciunui grup şi niciunei persoane". Această ultimă
precizare accentuează caracterul inalienabil al suveranităţii, de vreme ce
suveranitatea nu poate fi apropriată pentru a fi exercitată "în nume
propriu".
Or, "Supremaţia puterii", exprimată prin dreptul
statului român de a decide, fără niciun fel de limitare din partea altor
"puteri", în toate problemele ce ţin de guvernarea statului este
practic înlăturată în cea mai mare parte în "Ţinutul Secuiesc", prin
competenţele speciale, uneori exclusive, ale autorităţilor acestuia, precum şi
ale Scaunelor componente şi autorităţilor publice locale care fac parte din
acestea.
Autonomia teritorială preconizată a se acorda respectivei
regiuni autonome excedează aspectului administrativ, conferindu-se veritabile
prerogative de putere publică desprinse din suveranitatea statului,
accentuându-se, aşadar, componenta politică a descentralizării, prin
cristalizarea unui nou subiect de drept [de exemplu: "competenţele
regiunii sunt stabilite prin prezentul statut al regiunii, de lege, sau de
dreptul internaţional" - art. 2 lit. a) din iniţiativa legislativă cetăţenească].
8. Referitor la organizarea administrativ-teritorială,
potrivit art. 3 alin. (3) din Constituţie, teritoriul statului român este
organizat în comune, oraşe şi judeţe. Rezultă, deci, că acestea sunt singurele
unităţi administrativ-teritoriale recunoscute de Legea fundamentală a ţării.
Organizarea lor nu are la bază criterii de naţionalitate, de origine etnică ori
religioasă, întrucât România este, conform art. 4 alin. (2) din Constituţie, patria comună şi indivizibilă a
tuturor cetăţenilor săi, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine
etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de
avere sau de origine socială.
Or, determinarea geografică a acestei regiuni autonome se
realizează exclusiv pe baze etnice, regrupând părţi ale teritoriului de stat în
care populaţia majoritară este formată din cetăţeni români de naţionalitate
maghiară, respectiv judeţele Harghita şi Covasna şi o parte din judeţul Mureş.
De altfel, norma prevăzută la art. 7 din iniţiativa
cetăţenească este greşită, deoarece o unitate administrativ-teritorială nu
poate lua naştere prin constituirea "Consiliului de
Autoadministrare", aşa cum se prevede, raportul fiind tocmai invers. În
plus, atribuţiile acestui consiliu nu pot fi stabilite "de locuitorii
Ţinutului", cum se prevede în proiect, ci prin lege.
Este evident că o asemenea structură nici nu ar putea
funcţiona, dat fiind regimul special al regiunii, care ar însemna o vădită
discriminare faţă de cetăţenii din celelalte unităţi administrativ-teritoriale
recunoscute de Constituţie.
Potrivit iniţiativei legislative cetăţeneşti, dreptul
persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale la păstrarea, dezvoltarea şi
exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase este
înlocuit cu un drept la "identitate naţională" de natură politică,
simultan cu înlăturarea de pe teritoriul "Ţinutului Secuiesc" a
dreptului la identitate naţională a populaţiei majoritare în statul român.
În aceste fel, iniţiativa legislativă cetăţenească
contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 6 alin. (2), privind dreptul la identitate, potrivit cărora
"Măsurile de protecţie luate de stat pentru păstrarea, dezvoltarea şi
exprimarea identităţii persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale trebuie
să fie conforme cu principiile de egalitate şi de nediscriminare în raport cu
ceilalţi cetăţeni români".
Mai mult, organizarea administrativ-teritorială a acestei
regiuni autonome este una proprie (Ţinut, Scaune) în cadrul sistemului general
uniform al descentralizării administrative a statului. Sunt consacrate
instituţii politico- administrative specifice, cum sunt un
"preşedinte", cu o competenţă într-o evidentă similitudine cu
Preşedintele României, "Consiliul de Autoadministrare" - un adevărat
Parlament local, "Comisia de Autoadministrare" cu competenţe similare
unui Guvern, precum şi "Consiliul Scaunal", "Comisia
Scaunală", "Preşedintele Scaunului", altele decât cele prevăzute
de Constituţie. Se are în vedere ca organizarea, sub aspectul administrativ, a
"Ţinutului Secuiesc" să se facă pe trei niveluri: local, scaunal şi
regional, în timp ce, în prezent, organizarea administrativă a teritoriului
României este numai pe două niveluri - local şi judeţean. În aceste condiţii se
creează disfuncţionalităţi şi impedimente în cooperare, atât pe plan intern,
cât şi în relaţiile externe, deoarece în unul şi acelaşi stat, declarat unitar
şi indivizibil prin Constituţie, nu pot exista concomitent structuri
administrative de aceeaşi natură, toate organizate pe două niveluri şi doar una
singură organizată pe trei niveluri.
În plus, dispoziţiile art. 20 alin. (1) din proiect limitează alegerea
"consilierilor regionali" numai la votul "secret şi
direct", deşi, potrivit Constituţiei, dreptul de vot este "universal,
egal, direct, secret şi liber exprimat".
Referindu-se la regiune, ţinuturi şi scaune, structuri
neconsacrate constituţional, ca şi la organe proprii, altele decât cele
consfinţite de Constituţie, iniţiativa legislativă cetăţenească depăşeşte
limitele organizării statale recunoscute de Legea fundamentală, reprezentând,
aşa cum am arătat, o gravă încălcare a dispoziţiilor şi principiilor
constituţionale sus-menţionate.
Precizăm că la baza oricărei organizări administrative a
teritoriului, indiferent pe câte niveluri este concepută, trebuie să stea o
serie de indicatori minimali, ştiinţific determinaţi, şi cuantificabili,
ierarhizaţi de legiuitor, pe baza cărora se constituie fiecare categorie de
unităţi administrativ-teritoriale. Sub acest aspect este de menţionat că, în
prezent, în România există astfel de indicatori, stabiliţi prin Legea nr. 351/2001, cu modificările şi completările ulterioare,
care se referă numai la reţeaua de localităţi, respectiv la municipii, oraşe şi
comune şi, implicit, la judeţe, astfel cum acestea sunt definite de Legea nr. 2/1968 privind organizarea administrativă a
teritoriului României, republicată, cu modificările ulterioare.
Dacă legiuitorul român va considera necesară, oportună şi
posibilă crearea şi a unui al treilea nivel de organizare administrativă a
teritoriului, va trebui să definească, mai întâi, criteriile minimale şi
prioritare pe baza cărora acesta se va constitui. Constituirea acestui nivel va
privi însă întregul teritoriu al statului, nu doar o anumită zonă, pentru că
numai astfel statul va putea funcţiona potrivit principiilor constituţionale,
repartizând competenţele în mod echitabil la fiecare nivel, inclusiv prin descentralizarea
unor activităţi de la nivelurile superioare către unităţile de bază, cele mai
apropiate de cetăţeni.
9. Consacrarea, în Legea fundamentală, a unui regim de
descentralizare în administraţia publică este de natură să asigure autonomia
locală, în cadrul căreia autorităţile alese de colectivităţile locale (şi nu
numite de la centru) se pot exprima în ceea ce priveşte rezolvarea problemelor
locale, nefiind subordonate ierarhic autorităţilor centrale, iar actele emise
de acestea nu pot fi anulate decât de instanţele judecătoreşti.
Menţionăm că aceste principii constituţionale îşi găsesc
aplicarea concretă prin dispoziţiile Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, care, la art. 3 alin. (1), precizează că autonomia locală înseamnă dreptul
şi capacitatea efectivă a autorităţilor administraţiei publice locale de a
soluţiona şi gestiona, în numele şi în interesul colectivităţilor locale pe
care le reprezintă, treburile publice, în condiţiile legii.
Precizăm însă că existenţa unor colectivităţi teritoriale
locale, în cadrul sistemului de descentralizare administrativă, nu poate aduce
atingere caracterului unitar al statului român.
Pornind de la principiul autonomiei locale consacrat de
Constituţie, iniţiatorii înţeleg şi aplică în mod greşit elementele specifice
acestui principiu.
Că autonomia este greşit înţeleasă şi că sub pretextul
acesteia se doreşte existenţa unui teritoriu rupt de statul naţional, unitar şi
indivizibil, o denotă şi intenţia, expres exprimată prin proiect, de a avea
instituţii şi societăţi comerciale proprii, camere de comerţ, poliţie proprie,
protecţie socială şi asigurări sociale proprii, ca şi o structură
administrativă internă proprie. Or, în cadrul statului român, asemenea
posibilităţi nu sunt îngăduite de Constituţie.
Autonomia poate fi numai administrativă şi financiară şi ea
nu poate avea la bază criterii etnice, lingvistice sau teritoriale (regionale).
Organizarea şi funcţionarea, în cadrul entităţii propuse, a
unor organe cu competenţe statale paralele, contravine conceptului de stat
unitar, care presupune existenţa unui singur centru de putere, de impulsionare
politică şi guvernamentală şi a unei comenzi unice care se transmite pe întreg
teritoriul statului.
Prin declararea Ţinutului Secuiesc ca regiune autonomă cu
personalitate juridică, populaţia României şi teritoriul acesteia n-ar mai
beneficia de o singură organizare politică şi juridică, un singur aparat de
stat, respectiv o organizare statală unică, fiind ştirbită plenitudinea
suveranităţii sale, prin instituirea unui partaj teritorial.
De asemenea, prin proiect se doreşte a fi consacrat un
principiu inedit, anume cel al autoadministrării, într-un conţinut special, de
natură deosebită, ce excedează semnificaţiilor juridice ale conceptului de
autonomie locală fundamentat de constituantul român, principiu care operează
exclusiv la nivelul unei regiuni autonome, cu statut propriu, determinată pe
baze exclusiv etnice. Prin aceste prevederi ale proiectului sunt încălcate
dispoziţiile art. 120 din Constituţia României, care reglementează
principiile de bază din administraţia publică locală, potrivit cărora
"administraţia publică din unităţile administrativ-teritoriale se
întemeiază pe principiile descentralizării, autonomiei locale şi deconcentrării
serviciilor publice".
10. Totodată, organizarea Ţinutului Secuiesc ca regiune
autonomă conduce la încălcarea şi perturbarea ordinii constituţionale şi la
imposibilitatea aplicării, pe întreg teritoriul României, a legilor şi a
celorlalte acte normative adoptate de Guvern.
Acest fapt este evidenţiat şi de dispoziţiile art. 119 alin. (3) din iniţiativa legislativă cetăţenească, potrivit
cărora "actele normative emise de Parlamentul României şi de către
Guvernul României, care au reglementări valabile şi în Ţinutul Secuiesc, pot fi
adaptate de Consiliul de Autoadministrare", care are "dreptul de a
solicita rediscutarea actelor normative în cauză".
Din formulările utilizate de proiect se degajă ideea că
actele normative adoptate în condiţiile Legii fundamentale nu au forţa juridică
necesară dacă dispoziţiile acestora nu convin autorităţilor Regiunii autonome,
fiind supuse cenzurii lor şi creându-se o situaţie inacceptabilă pentru un stat
unitar. Aceste prevederi reprezintă o încălcare gravă a principiului
constituţional consacrat de art. 1 alin. (5), potrivit căruia în România respectarea
Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.
În ceea ce priveşte raporturile juridice neconstituţionale
preconizate a se stabili între Regiunea autonomă şi statul român, pe acelaşi
principiu al autonomiei politice a Ţinutului Secuiesc, sunt relevante şi
prevederile art. 123 lit. a) din proiect, conform cărora controlul privind
constituţionalitatea actelor normative adoptate de autorităţile de
autoadministrare ale regiunii revine Curţii Constituţionale, ceea ce
evidenţiază asimilarea Consiliului de Autoadministrare cu un veritabil
Parlament local, abilitat să emită norme juridice cu caracter primar în
teritoriul respectiv. (Cu privire la denumirea acestor acte, proiectul este şi
inconsecvent în utilizarea termenilor, referindu-se când la
"ordonanţe", când la "decizii", când la
"hotărâri".)
Mai mult, fără a lua în considerare atribuţiile Curţii
Constituţionale stabilite de Constituţie, proiectul încalcă şi din acest punct
de vedere Legea fundamentală, trasându-i acestei autorităţi a statului noi
atribuţii.
11. Totodată, prevederile proiectului sunt de natură a
contraveni unor dispoziţii exprese ale Constituţiei României ce consacră
valorile fundamentale ale statului român, integrate aceluiaşi concept al
suveranităţii.
Astfel, iniţiativa legislativă cetăţenească precizează la art. 11 folosirea liberă a simbolurilor naţiunii maghiare,
referindu-se la "stabilirea simbolurilor Ţinutului Secuiesc". Prin
aceste norme însă se încalcă prevederile art. 12 din Constituţie care, reglementând simbolurile
naţionale, se referă la drapelul României, la ziua naţională a României, la
imnul naţional al României şi la stema şi sigiliul statului român, precum şi
reglementările cu privire la folosirea acestora.
12. Depăşind graniţele constituţionale, limba maternă în
Ţinutul Secuiesc se doreşte a avea "acelaşi statut ca şi limba oficială a
statului" [art. 10 alin. (1)], care, potrivit art. 13 din Constituţie, este limba română.
În acelaşi sens poate fi amintită şi norma prevăzută la art.
102 alin. (2) din iniţiativa cetăţenească, potrivit căreia
procesele se desfăşoară în limba maternă a cetăţeanului, iar actele rezultate
se redactează atât în limba maternă, cât şi în limba oficială a statului,
încălcându-se, de această dată, şi principiul constituţional consacrat prin art. 128, conform căruia procedura juridică se desfăşoară
în limba română. Textul constituţional menţionează că modalităţile de
exercitare a dreptului de a se exprima în limba maternă, în faţa instanţelor de
judecată, inclusiv folosirea de interpreţi sau traduceri, trebuie stabilite de
aşa natură "încât să nu împiedice buna administrare a justiţiei", pe
de o parte, "şi să nu implice cheltuieli suplimentare pentru cei
interesaţi", pe de altă parte. În orice caz, nu trebuie omis faptul că
procedura judiciară se desfăşoară în limba română, în sensul că judecătorul
dictează şi grefierul consemnează în limba oficială a statului, nu în limba
maternă a părţilor din proces.
Menţionăm că, în temeiul autonomiei locale, Constituţia
asigură cetăţenilor aparţinând unei minorităţi naţionale cu o pondere
semnificativă într-o unitate administrativ-teritorială folosirea limbii
minorităţii naţionale respective în scris şi oral în relaţiile cu autorităţile
administraţiei publice locale şi cu serviciile deconcentrate. Or, posibilitatea
folosirii limbii materne este cu totul altceva decât acordarea aceluiaşi statut
cu limba oficială a statului român.
În legătură cu folosirea limbii materne în învăţământ,
prevăzută la capitolul VI din iniţiativa cetăţenească, reamintim faptul că în
scopul promovării convieţuirii interetnice armonioase, prin Legea
învăţământului nr. 84/1995, abrogată în prezent, şi continuând cu normele
din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, aflate în vigoare, statul român a creat
condiţii optime pentru toate minorităţile naţionale, acestea având
posibilitatea de a organiza colegii şi facultăţi cu predare în limba maternă şi
de a înfiinţa instituţii de învăţământ superior multiculturale, administrate de
persoane aparţinând respectivelor minorităţi naţionale. Ca urmare, propunerile
formulate prin iniţiativa cetăţenească referitoare la aceste aspecte au avut şi
au şi în prezent o reglementare legală.
13. Temeiul constituţional invocat de către iniţiatori în art. 12, privind crearea Consiliului de Autoadministrare a
Regiunii autonome, respectiv art. 117 alin. (3) din Legea fundamentală, este înţeles şi aplicat
în mod eronat, deoarece aceste prevederi nu se referă la autorităţi
administrative autonome locale, deci la cele din unităţile
administrativ-teritoriale, ci la autorităţi autonome din structura
administraţiei publice centrale de specialitate, deci la autorităţi publice
statale.
Că este aşa o constituie şi faptul că legiuitorul constituant
a inclus "autorităţile administrative autonome" la secţiunea 1 a
capitolului V din Constituţie, intitulată "Administraţia publică centrală
de specialitate", fără a nominaliza care sunt aceste autorităţi autonome.
Când este însă vorba despre autorităţi autonome ale administraţiei publice
locale, acestea sunt expres prevăzute în art. 121 din Constituţie şi ele nu pot fi decât consiliile
locale şi primarii, care funcţionează numai în comune, oraşe şi în
subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor, precum şi în
consiliile judeţene, care funcţionează în judeţe.
Faţă de cele de mai sus rezultă că înfiinţarea altor autorităţi
administrative autonome la nivel local, astfel cum se preconizează prin
iniţiativa legislativă cetăţenească, excedează prevederilor constituţionale.
14. Semnalăm că prevederile de la art. 22-26 din iniţiativa cetăţenească referitoare la competenţele
Consiliului de Autoadministrare nu pot fi exercitate decât de autorităţile
publice ale statului, cum este cazul exproprierilor în interes public,
stabilirii hotarelor unităţilor administrativ-teritoriale ale regiunii şi
înfiinţării de noi comune, supravegherea şi controlul poliţiei, protecţia
socială şi asigurările sociale ori înfiinţarea de organe pentru asigurarea
ordinii publice.
De asemenea, norma de la art. 74 excedează competenţelor constituţionale şi legale
recunoscute în prezent tuturor autorităţilor administraţiei publice locale.
Avem în vedere, în mod deosebit, problemele referitoare la stabilirea
denumirilor localităţilor, stabilirea şi folosirea simbolurilor, exproprierea
în interes public, retrocedarea averii comunale ş.a.
15. În ceea ce priveşte capitolul X, intitulat
"Probleme financiare", semnalăm că normele acestuia nu sunt corelate
cu dispoziţiile art. 138 şi 139 din Constituţie, deoarece:
- potrivit art. 138 alin. (1) din Legea fundamentală, în România există:
bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele locale ale
comunelor, oraşelor şi ale judeţelor, şi nicidecum "bugetele
regionale" ori "bugetele scaunale";
- conform art. 139 alin. (2) din Constituţie, impozitele şi taxele locale se
stabilesc de consiliile locale sau judeţene, în limitele şi în condiţiile
legii.
Menţionăm şi faptul că niciuna dintre normele acestui
capitol nu este corelată cu prevederile Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice şi nici cu cele ale
Legii nr. 273/2006 privind finanţele publice locale.
Din redactarea art. 113 şi 114 nici măcar nu se înţelege dacă iniţiatorii au avut în
vedere procente aplicate asupra categoriilor de venituri ale bugetului de stat
sau doar a cotei-părţi aferente judeţelor vizate a fi transformate într-o
regiune etnică.
Totodată, semnalăm că noţiunea de "compensare
bugetară" desemnează operaţiunea de utilizare a unor sume plătite în plus
în contul unei obligaţii bugetare, pentru o altă obligaţie, a aceluiaşi subiect
şi aceluiaşi buget, astfel că utilizarea acesteia în cuprinsul art. 115 şi 116 este greşită şi lipsită de sens.
16. Pe aceleaşi coordonate ale încălcării ordinii de drept
de către prezenta iniţiativă cetăţenească amintim şi dispoziţiile Legii
administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, legea organică în materie, în special prevederile capitolului I,
secţiunea 1, consacrat Regimului general al autonomiei locale. Sunt încălcate
următoarele dispoziţii ale acestui act normativ:
- art. 2 alin. (2), conform cărora aplicarea principiilor
descentralizării, autonomiei locale, deconcentrării serviciilor publice,
eligibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale, legalităţii şi al
consultării cetăţenilor în soluţionarea problemelor locale de interes deosebit
nu poate aduce atingere caracterului de stat naţional, unitar şi indivizibil al
României;
- art. 3 alin. (2), potrivit cărora autonomia locală se exercită de
consiliile locale şi primari, precum şi de consiliile judeţene(...) (nu şi de
alte autorităţi administrative, precum cele prevăzute prin proiect);
- art. 4 alin. (1), conform cărora autonomia locală este numai
administrativă şi financiară, fiind exercitată pe baza şi în limitele prevăzute
de lege, excluzându-se orice alt conţinut al autonomiei - politic, etnic,
religios;
- art. 20 alin. (1), potrivit cărora doar comunele, oraşele şi
judeţele sunt unităţi administrativ-teritoriale în care se exercită autonomia
locală şi în care se organizează şi funcţionează autorităţi ale administraţiei
publice locale", nu şi scaunele ori ţinutul, aşa cum se propune prin
prezenta iniţiativă cetăţenească.
Din cele menţionate mai sus rezultă că prezenta iniţiativă
legislativă cetăţenească contravine, în ansamblul său, normelor şi principiilor
constituţionale, ordinii juridice interne, legislaţiei Uniunii Europene şi
dreptului internaţional.
PREŞEDINTE
dr. DRAGOŞILIESCU |
Bucureşti, 13 decembrie 2016.
Nr. 1.288.
DUPLICAT
S-a cerut autentificarea următorului act:
DECLARAŢIE
Având în vedere prevederile articolului 74 din Constituţia României, respectiv
prevederile Legii nr. 189/1999, republicată, subsemnaţii:
1. ARUS ZSOLT ISTVAN, alegător: Da, domiciliul în municipiul
Gheorgheni, str. Gabor Aron nr. 26, judeţul Harghita;
2. CZINK ATTILA, alegător: Da, domiciliul în municipiul
Gheorgheni, cartierul Bucin, bl. 1, sc. C, ap. 51, judeţul Harghita;
3. KERCSO ATTILA, alegător: Da, domiciliul în municipiul
Gheorgheni, cartierul Bucin, bl. 18, sc. E, ap. 90, judeţul Harghita;
4. BAICO ZSIGMOND, alegător: Da, domiciliul în municipiul
Topliţa, str. Luncani nr. 19C, judeţul Harghita;
5. KOVACS LASZLO, alegător: Da, domiciliul în comuna Joseni,
satul Joseni nr. 587, judeţul Harghita;
6. CZIRIAK KAROLY, alegător: Da, domiciliul în municipiul
Topliţa, bd. Nicolae Bălcescu, bl. B, sc. 1, ap. 8, judeţul Harghita;
7. ELEKES-JOZSA MARTIN, alegător: Da, domiciliul în comuna
Suseni, satul Suseni nr. 895, judeţul Harghita;
8. TAKACS JOZSEF, alegător: Da, domiciliul în comuna Joseni,
satul Joseni nr. 1.277, judeţul Harghita;
9. KOLCSAR GHEZA, alegător: Da, domiciliul în comuna
Lăzarea, satul Lăzarea nr. 724, judeţul Harghita;
10. MARTON CSABA, alegător: Da, domiciliul în comuna Ditrău,
satul Ditrău, str. Dealul Frumos nr. 14, bl. 7, ap. 3, judeţul Harghita.
Declarăm că ne-am constituit azi, data prezentei, într-un
comitet de iniţiativă în vederea promovării iniţiativei legislative intitulate:
Statutul de Autonomie a Ţinutului Secuiesc.
Declarăm totodată că niciunul dintre noi nu încalcă
prevederile art. 2 alin. (2) din Legea 189/1999, republicată.
În conformitate cu prevederile art. 2 alin. (6) din Legea nr. 189/1999, republicată, îl desemnăm
prin unanimitate de voturi pe Arus Zsolt Istvan drept preşedintele Comitetului
de iniţiativă, care să rezolve problemele operative şi să reprezinte comitetul
în raporturile sale cu autorităţile publice centrale şi locale.
Redactat de notarul public Solyom Csilla-Maria, cu sediul în
Gheorgheni, într-un singur exemplar original şi 5 duplicate, din care un
duplicat pentru arhiva biroului notarial şi 4 (patru) duplicate s-au eliberat
părţii.
Semnăturile
|
||||
Arus Zsolt Istvan
|
semnătură indescifrabilă
|
Czink Attila
|
semnătură indescifrabilă
|
|
Kercso Attila
|
semnătură indescifrabilă
|
Baico Zsigmond
|
semnătură indescifrabilă
|
|
Kovacs Laszlo
|
semnătură indescifrabilă
|
Cziriak Karoly
|
semnătură indescifrabilă
|
|
Elekes-Jozsa Martin
|
semnătură indescifrabilă
|
Takacs Jozsef
|
semnătură indescifrabilă
|
|
Kolcsar Gheza
|
semnătură indescifrabilă
|
Marton Csaba
|
semnătură indescifrabilă
|
ROMÂNIA
Uniunea Naţională a Notarilor Publici
Birou Individul Notarial: SOLYOM CSILLA-MARIA
Licenţa de funcţionare nr. 2.485/2.188/10.12.2013
Sediul: municipiul Gheorgheni, str. Kossuth Lajos nr. 6/A/1,
judeţul Harghita
ÎNCHEIERE DE AUTENTIFICARE Nr. 2.862/2016
anul 2016, luna noiembrie, ziua 10
anul 2016, luna noiembrie, ziua 10
În faţa mea, Solyom Csilla-Maria, notar public, la sediul
biroului din municipiul Gheorgheni, str. Kossuth Lajos nr. 6/A/1, judeţul
Harghita s-au prezentat:
1. ARUS ZSOLT ISTVAN, CNP 1610816190691, născut la data de
16.08.1961 în municipiul Târgu Mureş, judeţul Mureş, domiciliul în municipiul
Gheorgheni, str. Gabor Aron nr. 26, judeţul Harghita, identificat prin CI seria
HR nr. 359941, eliberată de SPCLEP Gheorgheni la data de 19.0.2011, valabilă
până la data de 16.08.2021, în nume propriu, care după ce a citit actul a
declarat că i-a înţeles conţinutul, că cele cuprinse în act reprezintă voinţa
lui, a consimţit la autentificarea prezentului înscris şi a semnat unicul
exemplar;
2. CZINK ATTILA, CNP 1700203190707, născut la data de
03.02.1970 în municipiul Gheorgheni, judeţul Harghita, domiciliul în municipiul
Gheorgheni, cartierul Bucin, bl. 1, sc. C, ap. 51, judeţul Harghita,
identificat prin CI seria HR nr. 395389, eliberată de SPCLEP Gheorgheni la data
de 13.09.2012, valabilă până la data de 03.02.2022, în nume propriu, care după
ce a citit actul a declarat că i-a înţeles conţinutul, că cele cuprinse în act
reprezintă voinţa lui, a consimţit la autentificarea prezentului înscris şi a
semnat unicul exemplar;
3. KERCSO ATTILA, CNP 1580816190692, născut la data de
16.08.1958 în municipiul Gheorgheni, judeţul Harghita, domiciliul în municipiul
Gheorgheni, cartierul Bucin, bl. 18, sc. E, ap. 90, judeţul Harghita,
identificat prin CI seria HR nr. 392106 eliberată de SPCLEP Gheorgheni la data
de 13.08.2012, valabilă până la data de 16.08.2022, în nume propriu, care după
ce a citit actul a declarat că i-a înţeles conţinutul, că cele cuprinse în act
reprezintă voinţa lui, a consimţit la autentificarea prezentului înscris şi a
semnat unicul exemplar;
4. BAICO ZSIGMOND, CNP 1750719193797, născut la data de
19.07.1975 în municipiul Topliţa, judeţul Harghita, domiciliul în municipiul
Topliţa, str. Luncani nr. 19C, judeţul Harghita, identificat prin CI seria HR
nr. 538436, eliberată de SPCLEP Topliţa la data de 12.09.2016, valabilă până la
data de 19.07.2026, în nume propriu, care după ce a citit actul a declarat că
i-a înţeles conţinutul, că cele cuprinse în act reprezintă voinţa lui, a
consimţit la autentificarea prezentului înscris şi a semnat unicul exemplar;
5. KOVACS LASZLO, CNP 1690410190821, născut la data de
10.04.1969 în municipiul Gheorgheni, judeţul Harghita, domiciliul în comuna
Joseni, satul Joseni nr. 587, judeţul Harghita, identificat prin CI seria HR
nr. 418493, eliberată de SPCLEP Gheorgheni la data de 04.04.2013, valabilă până
la data de 10.04.2023, în nume propriu, care după ce a citit actul a declarat
că i-a înţeles conţinutul, că cele cuprinse în act reprezintă voinţa lui, a
consimţit la autentificarea prezentului înscris şi a semnat unicul exemplar;
6. CZIRIAK KAROLY, CNP 1640112193783, născut la data de
12.01.1964 în municipiul Topliţa, judeţul Harghita, domiciliul în municipiul
Topliţa, bd. Nicolae Bălcescu, bl. B, sc. 1, ap. 8, judeţul Harghita,
identificat prin CI seria HR nr. 335157, eliberată de SPCLEP Topliţa la data de
30.12.2010, valabilă până la data de 12.01.2020, în nume propriu, care după ce
a citit actul a declarat că i-a înţeles conţinutul, că cele cuprinse în act
reprezintă voinţa lui, a consimţit la autentificarea prezentului înscris şi a
semnat unicul exemplar;
7. ELEKES-JOZSA MARTIN, CNP 1511002190703, născut la data de
02.10.1951 în comuna Suseni, judeţul Harghita, domiciliul în comuna Suseni,
satul Suseni nr. 895, judeţul Harghita, identificat prin CI seria HR nr.
225302, eliberată de SPCLEP Gheorgheni la data de 26.04.2006, valabilă până la
data de 02.10.2066, în nume propriu, care după ce a citit actul a declarat că
i-a înţeles conţinutul, că cele cuprinse în act reprezintă voinţa lui, a
consimţit la autentificarea prezentului înscris şi a semnat unicul exemplar;
8. TAKACS JOZSEF, CNP 1430514190699, născut la data de
14.05.1943 în municipiul Târgu Mureş, judeţul Mureş, domiciliul în comuna
Joseni, satul Joseni nr. 1.277, judeţul Harghita, identificat prin CI seria HR
nr. 169783, eliberată de SPCLEP Gheorgheni la data de 21.06.2004, valabilă până
la data de 14.05.2064, în nume propriu, care după ce a citit actul a declarat
că i-a înţeles conţinutul, că cele cuprinse în act reprezintă voinţa lui, a
consimţit la autentificarea prezentului înscris şi a semnat unicul exemplar;
9. KOLCSAR GHEZA, CNP 1430722190696, născut la data de
22.07.1943 în comuna Lăzarea, judeţul Harghita, domiciliul în comuna Lăzarea,
satul Lăzarea nr. 724, judeţul Harghita, identificat prin CI seria HR nr.
227118, eliberată de SPCLEP Gheorgheni la data de 29.05.2006, valabilă până la
data de 22.07.2066, în nume propriu, care după ce a citit actul a declarat că
i-a înţeles conţinutul, că cele cuprinse în act reprezintă voinţa lui, a
consimţit la autentificarea prezentului înscris şi a semnat unicul exemplar;
10. MARTON CSABA, CNP 1820706192355, născut la data de
06.07.1982 în comuna Ditrău, judeţul Harghita, domiciliul în comuna Ditrău,
satul Ditrău, str. Dealul Frumos nr. 14, bl. 7, ap. 3, judeţul Harghita,
identificat prin CI seria HR nr. 423552, eliberată de SPCLEP Gheorgheni la data
de 16.05.2013, valabilă până la data de 06.07.2023, în nume propriu, care după
ce a citit actul a declarat că i-a înţeles conţinutul, că cele cuprinse în act
reprezintă voinţa lui, a consimţit la autentificarea prezentului înscris şi a
semnat unicul exemplar.
În temeiul art. 12 lit. b) din Legea nr. 36/1995, se declară autentic
prezentul înscris.
S-a încasat onorariul în suma de 36 lei cu TVA inclus cu
chitanţa nr. 3.041/2016
Notar public,
Solyom Csilla-Maria |
Prezentul duplicat s-a întocmit în 5 exemplare, de Solyom
Csilla-Maria, notar public, astăzi, data autentificării actului, şi are aceeaşi
forţă probantă ca originalul din care s-au eliberat 4 exemplare părţii.
Notar public,
Solyom Csilla-Maria |
Atentie, nu este o gluma! Intreg textul de mai sus a fost publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 66/26.01.2017 (Vedeti http://www.monitoruloficial.ro/emonitornew/emonviewmof.php?fid=MS43NTMzNTY5MDIxMzA3RSszMA==)
RăspundețiȘtergereIauzi, muica! Astia vor autonomie pe banii mei si ai oltenilor mei. Pai bine, vere, voi vreti autonomie dar sa va plateasca statul roman lefurile la profesori, politisti, consilierii "scaunali", sa va asigure lefuri la popii vostri, la judecatori, sa va faca si facultati in limba maghiara, sa va asigure lefurile doctorilor si cheltuielile din spitale, etc. si voi sa va faceti doar legi proprii si sa adunati la teschereaua proprie toate taxele si impozitele de pe plan local? Pai este corect asa? Pe banii oltenilor mei sa puteti, citez: "Art. 91.Posibilitatea de angajare a profesorilor din străinătate în instituţiile de învăţământ în limba maternă este garantată." Bravo, neica, voi angajati si noi platim! Halal asa autonomie!Dom' Grindeanu, lasati-ii, domnule, vreo 2-3 luni fara salarii,fara pensii, poate se vor gandi mai bine, data viitoare, cand vor veni cu o alta ineptie de acest gen!
RăspundețiȘtergereGHITA OLTEANU
Prima lege data de "Consiliul scaunal" sa fie cea a purificarii etnice. Toti locuitorii de alta etnie din arealul "scaunelor" sa se declare etnici maghiari sau, daca nu, sa fie expulzati din "Tinut".
RăspundețiȘtergereTigan, dornic sa devina maghiar
Ama citit si o gluma la un artico,l ... *cunoasterea celo 2 limbi ...* pai, nici acum o multime de maghiarii nu stiu ... boaba de limba romana; cum naiba ar cunoaste-o ... dupa*, mai bine zis ... in *cel mai scurt timp, *limba romana ve disoarea DEFINITIV* din zona ca si deznationalizareea DEFINITIVA a romanilor sayu EXPULZArea LOR !!!. mINTE DE SOVINI IREDENTISTI. In loc sa se ocupe de proiecte viabile pe care sa le realizeze impreuna maghiarii si romanii din zona pentru a-si dezvolta regiunea si prosperitatea, se ocupa cu tot soiul de tampenii. Auzi ... Bilbor cu 99,77 % ROMANI sa primeasca nume unguresc !!!, oameni buni treziti-va, sunteti in secolul XXI, cand , granitele au ajuns doar niste simple linii imaginare pentru delimitarea statelor si nu *crearea de granite artificiale !*.
RăspundețiȘtergere